Doresc sa multumesc Sfantul Efrem cel Nou pentru ca a fost alaturi de tatal meu in clipa mortii.
In urma unor probleme de sanatate mai grave tatal meu a ajuns internat in spital pe o perioada prelungita. Eu locuiesc in Bucuresti, iar parintii mei sunt departe la Suceava. Imediat ce a fost internat am reusit sa ajung la Suceava o saptamana si sa-l vad in fiecare zi la spital. Apoi tatal meu a fost transferat la Piatra Neamt pentru ingijire. Intoarsa la Bucuresti, citeam cat de des puteam Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou si ma rugam pentru insanatosirea lui. Dupa o luna starea lui s-a agravat si intr-o dupa amiaza fratele meu m-a sunat suparat ca a fost sa-l viziteze la spital si ca nu prea mai putea sa vorbeasca, si s-a chinuit sa-i spuna ca el nu mai sta, ci pleaca sus. Dupa ce am vorbit cu fratele meu m-am intristat si imediat ce am reusit am inceput sa citesc Paraclisul Sfantului. Nici nu am terminat de citit paraclisul si am primit un nou telefon de la fratele meu sa-mi spuna ca tocmai l-au sunat de la spital sa-i spuna ca tatal nostru a murit.
M-am intristat foarte tare ca nu am fost alaturi de tatal meu in clipa mortii, mai ales ca de-a lungul anilor m-am rugat la Dumnezeu pentru acest lucru, sa fiu alaturi de tatal meu cand va muri si nu intelegeam de ce, stiind ca Dumnezeu implineste dorintele, de ce nu a ingaduit sa fiu alaturi de tatal meu cand a murit, apoi deodata am realizat ca de fapt eu am fost alaturi de tatal meu in clipa mortii, cu duhul, prin intermediul Sfantul Efrem cel Nou. La un moment dat in timpul Paraclisului am simtit nevoia sa-l imbratisez in gand pe tatal meu, cred ca acela este momentul cand a murit. Multumesc Sfinte Efrem ca te-ai milostivit de tatal meu si i-ai fost alaturi in clipa infricosatoare a despartirii sufletului de trup!
Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai!