M.M: Prin mijlocirea Sfantului Efrem cel Nou, Dumnezeu ne-a mai dăruit un copil.

Prin mijlocirea Sfantului Efrem cel Nou, Dumnezeu ne-a mai dăruit un copil. La câteva zile după ce am aflat că sunt însărcinată m-am dus să-mi fac o ecografie. Doctorul mi-a spus că se pare că sarcina s-a oprit din evoluție pentru că se vede un embrion fără sistem circulator și fără veziculă vitelină și că să vin peste două zile pentru a mă chiureta (și, eventual, a mai cere încă o părere înainte). Eram foarte tristă, dar mă rugam Sfântului Efrem să se roage pentru mine și de data asta (ca să se facă voia lui Dumnezeu și să mă ajute s-o înțeleg, dar să-i spună și dorința mea – ca bebelușul meu să trăiască), ba chiar i-am zis (amintind-mi de o altă minune a lui):”Sfinte Efreme, cum i-ai făcut acelui bebeluș un creier în două ore, nu ai putea să-i faci și la al meu o inimioară? O sa-i punem numele tău dacă i-o vei da!”. Am mai fost și la alt medic peste două zile și diagnosticul a fost același, doar ca acesta m-a mai pus să fac niște analize de sânge. Rezultatele analizelor au arătat că sarcina este în evoluție! Așa că m-am dus să repet ecografia. Ceea ce urmează a fost pentru mine o minune uriașă. Ceea ce s-a văzut ca fiind embrion fără viață era de fapt un cheag maaare de sânge (care chiar avea forma unui bebeluș) iar sarcina era mult mai mică și situată dedesubtul lui. Cu toate că mi s-a spus că sunt mari șanse s-o pierd, Dumnezeu mi-a ajutat s-o duc până la bun sfârșit. Deși, pe la 32 de săptămâni, la un control de rutină, mi s-a spus că am iminență de naștere prematură (colul era scurtat, iar copilul era foarte jos) și că ar fi bine să stau cât mai mult în pat și să fiu aproape de spital (a trebuit să stau la cineva în Cluj câteva săptămâni, pentru că noi locuim la 65 de km de oraș). După ce am trecut de 37 de săptămâni parcă îmi era din ce în ce mai greu să stau departe de ceilalți copii și să fiu tot timpul în alertă că poate intru în travaliu și, fără să am simptome clare, să nu mai ajung la spital. Mă rugam Sfântului Efrem și Maicii Domnului ca să mă ajute și să-mi dea semn clar când trebuie să ma duc la spital. Dar, văzând că nu mai nasc, pe la 37 de săptămâni și 6 zile, m-am dus duminica la noi în sat, cerând înainte binecuvântare de la duhovnic (aveam un eveniment foarte important în acea zi). După ce m-am împărtășit mi s-a rupt apa așa că am pornit spre spital. Cum era duminică, drumul a fost liber așa că am ajuns destul de repede, neavând nicio durere totuși (chiar dacă doctorii mi-au spus că n-o să mai apuc să ajung la spital de la o distanță așa mare, pentru că fiind al treilea copil, se va naște foarte repede). Am născut în următoarea oră (foarte repede și cu dureri suportabile) și, datorită și rugăciunilor Sfântului Efrem, ne-a dat Dumnezeu un copil sănătos și frumos (născut la termen), căruia i-am pus numele Efrem. Detaliile acestor minuni conțin și ele minuni mai mici pe care nu le-am scris aici din cauza lungimii mărturiei (care și așa este foarte lungă).Dumnezeu și-a arătat iarăși puterea prin sfinții lui (în cazul nostru, mai ales prin Sfântul Efrem cel Nou).”Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale și nici un cuvânt nu-i de-ajuns spre lauda minunilor Tale!” M.M., Cluj,martie 2017