Sufar de tulburare de anxietate care s-a declansat in anul 2007 din pricina mortii unei prietene dragi de la prima facultate pe care am urmat-o legat cu boala si suferinta bunicii mele careia, in luna februarie din anul urmator i-a fost taiat piciorul din pricina diabetului. Atunci nu stiam ce este nici ce mi se intampla, cert e ca eram mereu agitata, imi transpirau palmele si nu puteam sta in medii cu foarte multi oameni la un loc si eram foarte afectata de vesti rele (morti, boli nevindecabile, suferinte ale altor oameni). Ma rugam cum puteam Maicii Domnului care pe atunci era singura mea prietena (ea si parintele Arsenie Boca). In timp am descoperit si alti sfinti (Sfantul Mina, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfanta Cuvioasa Parascheva, Sfantul Spiridon) carora le citeam acatistele cate 40 de zile ca asa auzisem ca este bine. Pe urma, am inceput sa merg la Sfanta Liturghie si la Sfantul Maslu si am inceput sa ma simt mai bine (asta in 2010 din luna iulie) iar in acelasi an am inceput sa fac si psihoterapie cognitiv comportamentala). 7 ani mai tarziu, la inceputul anului 2014 l-am descoperit si pe Sfantul Efrem cel Nou de care citisem ca ajuta in ABSOLUT TOTUL. La a doua luxatie care m-a tinut in ghips 3 saptamani am citit 40 de zile Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou. Anul acesta, multitudinea de carti iesite mi-a confirmat puterea daruita de Dumnezeu Sfantului Efrem cel Nou care ajuta si in problema mea de anxietate si atacuri de panica. Avand in vedere problemele avute cu ambii bunici in ultimii ani (din pacate nu-i mai am cu mine, sunt la Doamne acum) si situatia tensionata de acasa, problema mea care era pe jumatate rezolvata a revenit, asa ca am ajuns sa ma lupt din nou cu ea, de aceasta data constient si cu arma BIRUINTEI. Astazi la Sfanta Liturghie am tinut tot timpul inca de acasa o iconita cu Sfantul Efrem cel Nou caruia m-am rugat in timpul Sfintei Liturghii (lui dar si altor sfinti ce sunt acolo in biserica Sfantul Nectarie, Sfantul Mina, Sfintii Epictet si Astion) dar si Sfintilor Dimitrie Izvoratorul de Mir si Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca in ciuda dificultatilor create de aceasta problema a mea, am reusit sa stau la Sfanta Liturghie si sa iau si anafura, sa am rabdare sa mai plece lumea (ca eu si rabdarea mi-am pierdut-o). Stiu ca inca mai am mult de lucru, doar Dumnezeu stie cat, insa nadajduiesc ca din mila Sfintilor, a Maicii Domnului, a Ingerilor si a Sfintei Treimi, cand va considera oportun Dumnezeu, voi primi deplina vindecare. Sa mai spun ca prima Spovedanie din viata mea a fost facuta dupa ce am citit Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou si Paraclisul Maicii Domnului. Cred ca Dumnezeu mi-a dat aceasta „boala” ca sa invat lucruri pe care altfel nu le-as fi putut invata, precum bunatatea, iubirea, sprijinul catre semenii mei ( am crezut mereu ca sunt un om credincios dar eram un om rau, egoist si inca mai sunt) insa tot ce mi s-a intamplat mi-a inmuiat inima si m-a facut sa o folosesc cu adevarat si sa nu mai strecor totul prin prisma mintii. Daca ma uit inapoi pot spune cu mana pe inima ca astazi sunt un om nou, un om mai aplecat spre dragoste, bunatate, mila, smerenie fata de acum 7 ani si chiar fata de acum 2 si chiar 3 ani. Suntem cescutele pentru cafea din povestea parintelui Arsenie Boca care, ca sa ajunga diamante neslefuite au nevoie sa treaca prin incercari grele (sau dupa putinta fiecaruia). Pace tuturor, Dumnezeu, Maicuta Sfanta, impreuna cu Sfintii si Ingerii sa ne binecuvinteze, sa ne ajute, sa ne miluiasca,sa ne pazeasca de tot raul si sa ne slefuiasca ca sa devenim cu adevarat dupa Chipul si Asemanarea Sa. Amin!