Povestea mea este simplă. Este despre singurătate, dragoste, nădejde și ajutorul pe care acest Sfânt minunat ni-l dă în mod grabnic și necondiționat. Ca orice tânără, îmi doream o familie a mea, dar timpul trecea și jumătatea mea întârzia să apară. Știam că va veni, că va fi un dar al lui Dumnezeu, dar așteptarea îmi slăbise puțin tăria sufletului. Nu intrasem în deznădejde, ci doar într-o stare de blazare, inerție, așteptare a ceva ce nu mai știam nici eu.
Acum un an și jumătate, l-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou prin intermediul Sfântului Nectarie, un alt sprijin de-al meu în momentele de nevoie. Am citit cărțile despre minunile pe care le face, i-am găsit iconița și Acatistul și Paraclisul și am zis să îndrăznesc să-i cer și lui ajutorul pentru găsirea acelei persoane de care am nevoie în viață, alături de care să-mi întemeiez o familie pe placul lui Dumnezeu. I-am citit Acatistul și Paraclisul timp de 40 de zile, până la sfârșitul lunii aprilie. La două săptămâni, printr-un concurs de împrejurări, am cunoscut un tânăr care părea timid și puțin distant. Ieșeam împreună cu un cerc de prieteni, dar nu mă gândeam la el mai mult ca la un simplu amic.
Cu timpul, el a început să se apropie de mine, în modul cel mai delicat și civilizat, încercând să mă cunoască mai bine. După câteva luni de insistență din partea lui, după ce m-am sfătuit și cu părintele meu duhovnic, după ce i-am cerut ajutorul Sfântului Efrem, am zis să-i dau acestui tânăr o șansă de a-l cunoaște. Ce pot să vă spun? S-a dovedit a fi cea mai frumoasă surpriză pe care am primit-o de la viață. Am ajuns să am alături un om de o delicatețe rară, extrem de atent și responsabil în ceea ce face, este omul pe care-l căutasem atâția ani și de care aveam nevoie. Timpul a făcut ca această prietenie să se transforme într-o poveste de dragoste care s-a încheiat cu căsătorie, cu foarte puțin timp în urmă. Este inutil să vă spun că Sfântul Efrem cel Nou este protectorul familiei noastre, ajutorul nostru de nădejde și primul la care ne rugăm atuci când avem vreo ispită. Și încă un amănunt care poate părea simplă coincidență: soțul meu poartă numele de Constantin, numele pe care l-a avut Sfântul Efrem în lume. Nimic nu este întâmplător: trăim zilnic minuni pe care le numim coincidențe, dar ele sunt lucrarea lui Dumnezeu și a Sfinților Săi.
Am scris aceste rânduri pentru a da mărturie despre graba cu care acest Sfânt ne vine în ajutor și pentru a încuraja pe toți cei care sunt încă singuri, în căutarea perechii lor. Fiecare ne avem jumătatea, asta e sigur. Dar uneori, avem nevoie de ajutor ca să o „găsim. Important e să nu deznădăjduim! Sus să avem inimile!