Daniela: Nu auzisem niciodată de Sfântul Efrem cel Nou.

În anul 2014, după o demisie de la un loc de muncă nepotrivit, am rămas „casnică”, fapt ce m-a mobilizat să dau examenul de titularizare (având studii de specialitate). Şi mi-am pregătit materialul pentru învățat dar, ca orice candidat conştiincios am cautat mai întâi „rugăciuni pentru ajutor la examen”. Şi am găsit rugăciunea catre Sfantul Efrem. Nu auzisem niciodată de Sfântul Efrem cel Nou. Era după amiaza zilei de vineri, 2 mai 2014. Am căutat să-i citesc viața.

A fost „dragoste la prima vedere”. Nu mă puteam dezlipi de display-ul calculatorului. Toată noaptea am citit despre viața şi minunile Sfântului Efrem şi toate rugăciunile pe care le-am găsit către el. Eram uimită că nu ii văzusem icoana din Mânăstirea Radu Vodă deşi mă spovedeam acolo chiar lângă icoană! Nu gândeam altceva. Am ațipit către dimineață, în patul copiilor. Ei fiind micuți, la un moment dat băiatul îmi spune MAMI TE STRIGĂ CINEVA! M-am gândit că visează şi am încercat să-l liniştesc dar a insistat atât de mult incât a trebuit să mă ridic din pat să aprind lumina. Ridicându-mă în picioare am realizat ca în cameră plutea un puternic dar nemaiîntâlnit miros de trandafir. Sfântul Efrem ne vizitase! Era 5 dimineața. Greu am mai putut adormi.

Emoția şi bucuria nu se puteau descrie. Nu aveam decât un gând: să ajung să mă închin la icoana Sfântului Efrem în acea zi, pe 3 mai. Era sâmbată şi având deja programul făcut pentru acea zi am hotărât ca împreună cu o prietenă (foarte evlavioasă) care dădea examenul de titularizare cu mine (dar pentru învățători) să mergem seara şi să ajungem înainte de a se închide porțile Mânăstirii Radu Vodă (locuiesc la aproximativ o ora si jumatate distanță). Astfel că am luat maşina şi cântam Axionul Invierii care se auzea de la Radio Trinitas.

Era Sâmbăta Luminată, ora 18. Dar ieşind din sat, din câmp venea un utilaj agricol foarte mare (semănatoare) spre şoseaua pe care rulam. Speram să se oprească pentru ca nu avea prioritate dar a continuat să intre in şosea blocându-mi trecerea (în dreapta era el, în stânga şoselei era o mlaştină deci aveam doar varianta să mă strecor „înainte” pe lângă utilaj – asta in doua secunde!!!) Am ales varianta riscantă înainte dar am strigat în masină SFINTE EFREM SCAPĂ-MĂ! Cu ajutorul Sfântului am trecut dar m.am oprit putin sa il recunosc pe şoferul utilajului. Am vazut doar ca avea ochelari dar nu l-am recunoscut. Important era ca mergeam să mă închin Sfântului.

După ceva peripetii m-am intâlnit cu prietena mea si cu soțul ei iar la intrare in Bucuresti am mai gasit o singura florărie unde sa facem un buchet pentru Sfântul. Bucuroasă am comandat un buchet cu crini, aşa cum foarte frumos este împodobită mânăstirea dar spre stupoarea mea florareasă a folosit doar gerbera galbenă şi a mai pus si ambalaj albastru! A zis că aşa a înțeles de la mine! Nu mai aveam putere si nici timp să îl schimbăm aşa că am ajuns cu câteva minute înainte de închiderea portilor.

Când am pus florile in vaza de la picioarele Sfântului am văzut de ce „auzise” florareasa altceva: florile păreau „rupte” din icoană: veşmântul Sfantului era albastru iar flacara de la piept era galbenă. Ne-a primit Părintele Hrisant care ne-a povestit o altă minune a acelei zile şi ne-a mai făcut si o altă imensă si neaşteptată bucurie. Am revenit acasă „plini” de Sfântul Efrem.

A doua zi, în comunitate, am participat la un botez unde unul dintre meseni a povestit tuturor si (sotului meu implicit) cât de bună soferiță sunt dacă am evitat un accident mortal deoarece se rupsese cablul de frână la semanatoarea pe care o conducea cu o seară inainte! Eu am rămas înmărmurită nu numai pentru că Dumnezeu îmi descoperise cine era cel care ma speriase în seara anterioară ci pentru faptul că de câteva ori la rând spunea cu lacrimi în ochi: O PUTERE DE SUS NE-A SALVAT PE-AMÂNDOI – PE DOAMNA DE LA MOARTE SI PE MINE DE LA PUŞCARIE!

Revenind acasă, „îmbogățită” am început să învăț cât poate o mamă si o soție să învețe pentru titularizare la 12 ani după absolvirea facultății! Mă rugam si citeam ăsta era ritmul. Îmi doream nota 5 ca să pot găsi măcar un post la suplinire. Şi aşa am ajuns in iulie la examen. Iar pe 9 iulie 2014 am fost sunată de cineva care văzuse rezultatele (la noi in acea zi era pană de net!!!) că am prima medie din județ – 9.65. Şi de-aici a început „visul cu ochii deschişi”…
SFINTE MARE MUCENICE EFREM, CU RUGĂCIUNILE TALE, MIJLOCEŞTE CĂTRE BUNUL DUMNEZEU SĂ NE ARATE VOIA SA ŞI SĂ NE AJUTE SĂ O IMPLINIM! A M I N!