Ieri, după ce a venit de la grădiniță, i-am dat fetitei mele un sirop de tuse pe baza de plante și se pare ca o am dat un supradozaj (deși am urmat corect sfaturile farmacistei ) și a început sa vomite și a ținut o asa toată noaptea. Dormea 2 ore, voma. Deși la un moment dat, stomacul era gol, tot se contracta spre a voma. Azi dimineață, am lăsat-o cu soțul și am plecat la serviciu, cu inima cât un purice și cu gândul numai la ea.
Ca de obicei, am apelat și m-am rugat cu cuvintele mele, sfinților mei dragi, care nu m-au lăsat niciodată, deși eu lenevesc de la rugăciune.
Am câteva luni bune de când nu le mai fac acatistul (E vorba de Sfântul Nectarie și Efrem cel Nou), și totuși, mi-au ascultat rugăciunea și azi. Împreună cu Maica Domnului și Sfântul Stelian, ocrotitor al copiilor, al cărui acatist l-am făcut la serviciu.
Acum, spre seară, s-a liniștit, a păpat puțin… A băut apă. Fără sa mai vomite sau sa mai aibă stări de rău. Nu îmi ajung cuvintele de mulțumire și nu-s vrednica eu de ajutorul lor, dar s-au gândit la îngerul ăsta de fetiță, ca ea nu are vina ca sunt eu cum sunt și au liniștit-o. Sper sa avem o noapte liniștita. Mai stau sa o veghez. Slava Domnului întru sfinții Săi!