Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și ocrotitorii noștrii, atunci cand apelăm, vorbind cu ei prin rugăciune pentru diferite trebuințe, răspund nevoilor, cerințelor și doleanțelor noastre, așa este și Efrem cel Nou. Pe Sfântul Efrem l-am cunoscut, nu cred câ întâmplător, sunt sigură că a vrut să aflu de el, să devenim prieteni, să-i spun toate problemele mele, să-mi dea curaj, să fiu mereu optimistă și să merg mai departe, cu fruntea sus.
Sfântul Efrem este grabnic ajutător, cred că orice credincios, dacă are credință și se roagă, cu siguranță, în funcție de problemă, răspunde repede rugăciunii noastre. Spun asta din propria experiență, promițându-i Sfântului că voi mărturisi și altora despre el, despre ajutorul neîntârziat pe care l-am primit, ca și alții să fie părtași la dragostea și sprijinul pe care îl dăruiește celor ce îl roagă.
De curând am avut un examen greu, la care mă cam îndoiam că îl voi trece, deși învățasem, mă pregătisem, dar îmi făceam fel de fel de gânduri, ca de exemplu: dacă voi fi într-un moment nepotrivit, subiectele neaccesibile, sau pur și simplu profesorii corectori să nu fie mulțumiți de ceea ce eu voi scrie, chiar de ar fi la subiect, ori că standardul e ridicat, nota cam mare, abordarea prea pretențioasă. Este vorba de examenul de gradul doi în învățământ, un examen destul de pretențios, nota minimă de promovare fiind 8 la ambele probe. Mă deznădăjduiam, deși citeam acatistul și paraclisul sfântului Efrem, specialpentru examene (precizez că mi-a căzut în mânăcartea “Sfântul Efrem-luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări”).
Dar să vedeți că SfântulEfrem m-a și certat blând, cu câteva zile înainte de examene, am avut un vis ( eu nu cred în vise, nu sunt adepta acestora, desi acesta a fost altfel), se făcea că merg pe un drum, vorbind cu o femeie, mirându-mă de faptul că în luna august a căzu tzăpada, era multă zăpadă pe drum, aveam caietul de psihopedagogie, de pe care învățam și încă o foaie pe care nu înțelegeam ce scrie, la un moment dat, tot mergând, deodată am intrat într-o încăpere, unde se afla multă lume, doi oameni ce păreau sfinți stăteau la un birou și lumea mergea să ceara probabil sfat, aud pe o bătrânică care îi spuse unuia dintre bărbații aflați la acel birou, că ea pleacă nu știu unde, la care unul dintre ei îi răspunse că dacă nu are credință și nu vrea să stea e liberă să plece.
Apoi, dintr-o dată, stând pe un scaun, s-aude un început de slujbă a înmormântării, dau săplec, și parcă cineva îmi spusese să stau că e pentru mine, preotul care slujise, era sfântul Efrem, așa cum e pictat în icoane, parcă îmi spusese săi iau sicriul în mână, era unul ușor, l-am luat, mă mirasem de faptul că era ușor ca un fulg, la care sfântul Efrem îmi spuse ca eu am credință puțină, rece, moartă, asemenea raclei pe care o țineam, apoi stând de vorbă cu el, uitându-mă în ochii lui, care erau calzi și blânzi, erau puțin umezi, ca și cum ar fi plâns, spunându-mi că de ce am credință puțină, că de ce nu cred în reușita examenului? De ce mă îndoiesc? M-a asigurat că voi reuși, doar că trebuie să mai insist la psihopedagogie. Așa am făcut, am insistat cu mine, am învățat, apoi în ajunul,dar și în ziua examenului, am făcut acatistul sfântului Efrem, și am trecut de proba scrisă, care era și eliminatorie, cu o notă mai mare decât cea minima. La a doua probă, cea de psihopedagogie, unde trebuia să trag un bilet, și să răspund la subiectele de pe foaie.
Precizez, faptul că m-am rugat înainte de a intra în sală, iar când am ajuns în dreptul catedrei unde se aflau subiectele, parcă un gând îmi spuneasă nu i-au biletul după care îmi îndreptasem privirea, ci pe cel de alături( biletele de examene erau așezate în așa fel încât nu se putea vedea absolut nimic), și am extras exact ceea ce mă îndemnase gândul, când mă uit, rămân uimită, pentru că îmi căzuse exact subiectele pe care le știam. Când s-au afișat rezultatele, imi dăduse lacrimile, luasem nota maximă! Nu a fos tmeritul meu, ci a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Cuvioasei Paraschiva, a sfântui Nicolaeși a sfântului Efrem.
I-am promis sfântuluiEfrem, că dacă voi reuși la examen, voi scrie despre această minune, voi spune și altora despre el, vreau să mă țin decuvânt, să nu-l supăr.
Pe lângă Sfântul Efrem, mai am câțivas finți de suflet, care de-a lungul timpului m-au ajutat: Maica Domnului-grabnică ajutătoare, Sfinții Constantin și Elena, Sfântul Mina, Sfântul Nectarie, Sfânta Parascheva și sfântul ierarh Nicolae, minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!
În încheiere, precizez faptul că, sfântul Efrem m-a ajutat ori de câte ori am cerut ajutorul, în diferite împrejurări, răspunzând la cerea mea. Mă bucur că a “acceptat” să-mi fie un prieten de nădejde și un ocrotitor pe măsură.
Îți mulțumesc Sfinte Efrem pentru tot ceea ce faci pentru mine și pentru cei din jurul meu!
Read more