Ma numesc Ancuta si as vrea sa povestesc experienta mea cu Sfantul Efrem cel nou. Am primit cartea cu Sfantul Efrem, cadou de la mama iar timp de mai multi ani nici nu am deschis-o, a ramas in biblioteca, invocand mereu motivul cu „nu am timp”.
Asa s-au scurs multe luni iar in final cred ca s-au adunat vreo 3-4 ani de cand cartea tot era in casa mea fara a fi citita. Intre timp am ramas insarcinata, am nascut, am trecut printr-o experienta a nasterii naturale destul de marcanta, am avut o recuperare foarte grea, am facut depresie postnatala din cauza acestei recuperari, era totul invers fata de cum mi-am imaginat ca v-a fi experienta de mama. Eu imi facusem planul meu, sa nasc natural cu orice pret, sa alaptez cu orice pret, sa fiu zen si fresh inca din primele zile insa Dumnezeu s-a gandit sa imi dea o palma sa ma mai astampere si sa imi dau seama ca degeaba imi fac eu planuri daca nu ii cer ajutorul.
Am vrut sa fac totul pe cont propriu si sa demonstrez celorlalti ca eu sunt tare si imi ies toate asa cum vreau. N-a fost asa! Din cauza depresiei in primul rand simteam ca nu mai sunt eu, ca nu mai am mintile in cap si prin urmare toate planurile mele s-au naruit iar Dumnezeu m-a adus la smerenie intr-un final.
Am avut probleme cu alaptatul, a trebuit sa bag la bebelus lapte praf, fetita nu lua deloc in greutate in primele luni de viata, mai tarziu am decoperit multiple alergii si intolerante alimentare unele fiind mostenite, altele dobandite din cauza alimentatiei cu lapte praf.
Am trecut prin clipe foarte grele din punct de vedere psihic. Sotul a cazut si el in depresie; simteam ca viata mea s-a schimbat in rau la 180 de grade de la venirea pe lume a bebelusului. A trecut un an si jumatate de la nastere iar acum vad clar lucrurile. L-am redescoperit pe Dumnezeu si pe Sfantul Efrem(care era in casa mea de atata timp nebagat in seama).
Am inceput sa merg la biserica mai mult si mai des chiar inainte de a incepe Sfantil Post al Pastelui din acest an. Pe zi ce trecea simteam nevoia acuta sa merg mai mult si mai des la biserica pentru ca de acolo ma intorceam cu o liniste si cu o pace nemaintalnita. Am mers si in prima saptamana din post la toate slujbele de seara dupa care a venit necazul cu inchiderea bisericilor din cauza asa zisei „pandemii” cu coronavirus iar de atunci am suferit ingrozitor. Am inceput sa ma rog acasa(nu mai facusem rugaciuni de ani de zile). Am inceput sa citesc cartea Sfantului Efrem, a durat mult pana am terminat-o insa chiar si cu 2-3 pagini citite in fiecare seara ma simteam mult mai bine, aveam o liniste si o pace asa cum era cand mergeam la biserica.
Fetitei mele au inceput sa ii iasa dintii, prin urmare am parte de mult plans si stare proasta din partea ei. Tot citind in carte despre minunile pe care le face Sfantul, am inceput si eu sa ma rog la el atunci cand fetita plangea si am constatat ca se linistea mult mai repede, cam in 5-10 minute se linistea dupa ce ma rugam sfantului.
Alta minune pe care eu o pretuiesc foarte mult este urmatoare: Eram la cumparaturi iar sotul ma suna disperat ca sa vin mai repede acasa pentru ca fetita noastra Sofia a vomat si ii este foarte rau, ea nevomitand niciodata de cand s-a nascut si pana acum. M-am speriat si am inceput sa fug pe drum spre casa pentru a ajunge mai repede(eram cam la o distanta de 15 minute de mers pe jos), iar in disperarea mea am inceput sa ma rog si sa plang sa ne ajute Sfantul Efrem, l-am rugat staruitor pana acasa sa aibe grija de fetita si sa nu fie ceva grav.
Si la el si la Maica Domnului spuneam intruna aceleasi rugaminti si i-am promis pe drum ca daca Sofia o sa fie bine si o sa o ajute si eu o sa fac publica aceasta minune si in plus voi face rugaciune catre el in fiecare seara cat tine tot postul Pastelui. Va zic cu mana pe inima ca atunci cand am ajuns in fata blocului nostru mi-a trecut orice frica si instinctul imi spunea ca sigur fetita este bine. Am urcat in casa, am deschis usa si Sofia era vesela si sanatoasa, se juca cu taticul ei iar eu am inceput sa rad si parca as fi si plans de bucurie in acelasi timp iar in gand ii multumeam Sfantului ca mi-a ascultat rugaciunea. Sotul mi-a aratat cat de mult vomase fetita prin toata casa, in jet. Si cum s-a linistit imediat ce a inchis telefonul cu mine.
Deci nu a fost o coincidenta!
O alta minune si cea mai mare ar fi ca ne-a ajutat sa ajungem pana la Bucuresti si inapoi (noi locuind in Constanta) pe timp de stare de urgenta fara sa fim opriti nici macar o singura data de politie si am trecut prin vreo 20 de filtre ce opreau mereu masina dinaintea noastra iar noi eram lasati sa trecem mai departe ca si cum ne acoperea cineva de fiecare data. Acel cineva a fost doar Sfantul Efrem, deoarece m-am rugat la el cu o seara inainte de a pleca la drum. L-am rugat sa ne ajute sa ajungem cu bine(trebuia sa mergem neaaparat cu Sofia la un medic acolo ce o trateaza de alergiile pe care le are). Si la iesire din Constanta erau filtre si la intrare in Bucuresti si la intoarcere la fel. Era imposibil sa scapam de atatea controale daca Cineva nu veghea asupra noastra si mai ales ca peste cateva zile am descoperit ca una dintre declaratiile pe proprie raspundere din acea zi era completata gresit, deci daca ne-ar fi oprit politia sigur ne-ar fi dat amenda. Am fost extrem de bucuroasa si i-am multumit Sfantului si l-am mai rugat sa o ajute pe fetita sa se vindece de aceste alergii si intolerante digestive pe care le are iar de ceva timp recunosc ca este mult mai bine, simptomele au inceput sa dispara.
Ii multumesc extrem de mult Sfantului Efrem pt aceste minuni si ajutoare ce ni le-a dat si ii cer iertare ca am intarziat cu marturia ce am promis-o sa o fac si am mai trecut cate o seara fara sa ma rog la el asa cum promisesem, asta tot din cauza ca sunt om pacatos. Tot ce am scris este real si este petrecut in lunile martie-mai 2020. Imi cer scuze pt limbajul de lemn folosit si poate prin unele parti m-am intins prea mult sau am fost incoeerenta dar timp prea mult nu am la dispozitie ca sa imi pot pune in ordine toate gandurile. Sper sa fie de folos la cat mai multe persoane marturia mea mai ales acum in aceste timpuri atat de tulburi pe care le traim. Doamne ajuta!