Ma numesc Olimpia, m-am casatorit cu sotul meu Daniel in 2018, dupa am hotarat ca e momentul sa avem un copil si la cateva luni de la nunta s-a si intamplat sa raman insarcinata, mare a fost bucuria sa aflam la al doilea control ca o sa avem gemeni.Dupa mai multe controale la medic s-a observat ca fetele nu prea i-au in greutate , s-a hotarat ca am nevoie de o operatie sa le desparta pe fete sa traiasca doar una ca s-a nu le pierd pe amandoua. Ajunsi la Bucuresti ca doar acolo se facea o astfel de procedura, m-am internat la spital intr-o zi de luni, aveam in salon doua mamici, una la fel cu problema ca a mea, avea doi baieti gemeni si o mamica care avea tensiune pe sarcina si trebuia sa stea pentru monitorizare. Seara mamica din salon cu gemeni a intrat in operatie s-a intamplat ca in urma operatiei sa piarda amandoi copii, luandu-ma panica de cele intamplate mamica cealalta mi-a dat sa ma rog la Sfantul Efrem cel Nou, eu nu am mai auzit de el pana atunci ,dar am citit si m-am rugat cu toata inima si toata frica ce o aveam.
A venit ziua de vineri seara cand urma sa intru si eu in operatie , a venit sotul cu mine pana in sala de asteptare, au venit asistentele sa ma pregateasca de operatie,au veniti si doctorii care urmau sa ma opereze, dar s-au hotarat sa mai imi faca o ecografie de pe masa de operatie sa vada cum sunt fetele si atunci s-au hotarat dupa mai multe discutii ca nu pot sa ma opereze ca nu pot sa o omoare pe cea care era mai mica , ca ea are totul bine doar ca creste foarte greu si sa ma pregatesc ca o sa nasc mai repede si ca o sa fie mici dar au sanse mai mari sa traiasca.Fercita si speriata am iesit afara la sot i-am spus tot ce s-a intamplat si am simtit ca s-a intamplat o minune de la Sfantul Efrem cel Nou pentru ca nu era nici o sansa ca cea mica sa reziste , am sunat de la hotel mamica ce mi-a dat cartea sa ii explic ce minune am simtit cu tot sufletul si ajutor de la Sfantul Efrem cel Nou.
Ajunsi acasa au urmat controale saptamanale la doctor , am continuat munca la birou si mergand cu masina acasa intr-o zi obisnuita ma gandeam ca eu tot aveam iconita la parasolar cum mai mergeam la manastiri , mai primeam de la cunoscuti, si uitandu-ma la ele am gasit si o iconita cu Sfantul Efrem cel Nou, nu mi-a venit sa cred si nu stiam de cand e acolo, doar fericita ca el a fost cu mine tot timpul si am simtit ca e inca un fel de a-mi arata ca este alaturi de mine si de fetitele mele si ca trebuie sa cred in minuni ca ele exista. Dupa controale saptamanale la doctor au ajuns la 31 de saptamani, in data de 10.03.2020 am nascut doua fetite pe Iasmina de 1.6 kg si Stefania de 1.0 kg, au intrat direct la terapie intensiva, cum au fost foarte mici si de aici incepe toata povestea noastra si toata lupta noastra pentru supravietuire, pentru rugaciune , multumire la Sfantul Efrem cel Nou si la toti sfintii la care ne-am rugat pentru sanatatea lor.
Am nascut la inceput de pandemie sotul nu a avut acces in spital sa le vada, nu am putut sa le fac poze, spitalul s-a facut spital Covid si a trebuit sa ne mute la alt spital in Timisoara unde sa asteptam sa creasca sa putem merge acasa. Iasmina avea nevoie de suport de oxigen pentru a putea respira, Stefania era doar mica trebuia sa creasca, dupa mai multe investigatii si timp in care au crescut au realizat medicii ca Iasmina avea vena pulmonara stenozata si acela era motivul pentru care avea nevoie de oxigen,s-a hotarat ca ar avea nevoie de o interventie la inima pentru a se rezolva stenoza pulmonara, dupa doua luni jumate Stefania a facut 2.4 kg si putea merge acasa Iasmina a avut 3.0 kg si a trebuit sa merg la Cluj cu ea pentru ca i-au acceptat dosarul pentru interventie.Aici a fost o incercare foarte grea pentru ca a trebuit sa ma despart de Stefania si sa mergem la operatie cu un copil prematur si operatia la inima pentru un copil asa mic era foarte periculoasa, nu a fost ora. minut sau secunda sa nu ma rog pe toata perioada ce a fost ce a urmat la Sfantul Efrem cel Nou ,la toti sfintii ce i-am descoperit pe parcurs Sfantul Nectarie, Sfantul Stelian, Sfantul Stefan si la Dumnezeu si la Maica Domnului , cu lacrimi m-am rugat si am implorat pentru sanatatea si viata lor.
La Cluj a avut loc operatia de 8 ore la care a fost supusa Iasmina, iesita din operatie am vorbit cu doctorul mi-a spus ca era sa o piarda pe masa de operatie si ca acum urmatoarele ore sunt critice , pieptul Iasminei era deschis, operatia nu au putut sa o inchida deabia dupa o saptamana, fiind asa mica s-a inflamat si saptamana a trecut nu au reusit sa o detubeze , nu au rezistat plamanii ei sa respire singurii, in urma interventiei si au urmat 6 saptamani in care ea a stat intubata si cu foarte putine sanse sa supravietuiasca, a luat multe infectii de la aparate a facut septicemie, doctorii nu i-au dat prea mari sanse de reusita si au hotarat sa ne trimita inapoi la Timisoara la spitalul de unde am venit sa vada ei daca mai pot face ceva, pentru mine desi mi s-au spus ca sanse nu prea sunt am simtit ca asta e salvarea ei si simteam in sufletul meu ca o sa fie bine ca Sfantul Efrem cel Nou nu o sa ne lase ca o sa fie cu ea si cu sufletul ei si o sa o salveze.
Ajunsi la Timisoara, doamna doctor a spus ca sanse mari nu sunt sa ma astept la ce e mai rau, era vineri cand am vorbit cu dansa, rugaciunile mele erau continuie cu toata forta si tot sufletul marti dimineata cand sa merg la Iasmina, doamna doctor ma astepta cu Iasmina detubata si dupa doua sapatamani mi-a dat o pe Iasmina in brate si ma lasat de atunci sa merg cat mai des la ea sa am grija de ea, a venit si mi-a spus ca toata dimineata Iasmina se uita cu ochii ei mari spre ea si parca ii zicea uitati-va la mine ca pot sa respire, va rog scoateti-ma de la aparate , doamna doctor a zis ca a aici nu a mai fost medicina a fost o minune de la Dumnezeu, ea nu a facut nimic si conform analizelor Iasmina nu avea nici o sansa. Am mai stat 3 saptamani in spital pentru o revenire completa si a venit ziua in care toti patru am fost impreuna acasa cu ajutor de la Sfantul Efrem cel nou pe care l-am simtit din tot sufletul nostru Suntem fericiti si recunoscatori pentru minunile din viata noastra. A fost un drum greu si infricosator dar asa s-a deschis calea la rugaciune si incredere in cele sfinte.