Prin anul 2011, am inceput sa citesc acatistul Sfantului Efrem cel Nou, la sfatul unei maicute. Mi-a placut de la inceput si mereu am simtit bucurie citindu-l. Nu aveam probleme deosebite.Pur si simplu il citeam din placere. Intr-o zi, fiica mea cea mare, studenta pe-atunci la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, si-a uitat geanta in care avea toate actele si banii intr-o statie de troleibuz. Se asezase pe banca, in statie, si pentru ca fiind iarna ii era foarte frig, si-a pus geanta sub fund, sa nu inghete. Cand a sosit troleibuzul, a sarit in el grabita, fara sa realizeze ca nu are geanta. Si-a dat seama de asta cateva statii mai tarziu, cand a coborat, a asteptat un troleibuz in sens invers, a ajuns in statia de unde plecase si a intrebat de spre geanta in zadar, oameni care se aflau acolo, o vanzatoare de bilete dintr-un chiosc alaturat, etc. Nimeni nu vazuse nimic.
M-a sunat aproape plangand, nu avea niciun ban, nu mai avea acte, in fine. In acel moment, primul sfant care mi-a venit in minte a fost Sfantul Efrem cel Nou. Citisem in acea dimineata acatistul lui, primul acatist, si pur si simplu am strigat la el. „Sfinte, ajuta-ne!” Am linistit-o pe fata si-am incurajat-o. Eram sigura ca ne va ajuta cumva. Dupa inca o jumatate de ora, m-a sunat din nou fetita mea. Era uluita! O anuntasera de la secretariatul facultatii ca geanta ei era acolo. Cineva o adusese. ( Cautase in portofel, probabil, si vazuse carnetul de student.) S-a dus intr-un suflet la scoala, si-a recuperat geanta si mi-a zis ca nu-i lipsea nimic! Aceasta a fost prima minune facuta de sfantul nostru iubit! De atunci, in nenumarate randuri i-am cerut ajutorul si niciodata nu m-a dezamagit! Fie cand fetele mele erau in sesiune, fie in pagube, fie in stari de descurajare, el a raspuns mereu, repede si minunat! Slava lui Dumnezeu pentru toate!