Eram intr-o situatie in care nu acceptam prezentul, imi era greu sa cred ca pot sa cad asa de tare si ca nu ma pot ridica. Am avut deseori atacuri de panica .
Am început sa ma rog Sfantului Efrem, strangeam icoana in brate seara de seara, plangeam in fata sfintiei lui seara de seara intrebandu-ma de ce eu si de ce se intampla lucrurile asa, pe zi ce trece parca era tot mai greu dar nu m-am lasat, mi-am ascultat Duhovnicul si cu trecere timpului mi-am dat seama ca Sfantul Efrem a facut sa fie asa cum este mai bine pentru mine si pentru evolutiva mea. M-a salvat de persoane toxice pe care eu nu credeam ca ma voi debarasa vre-o data de ele, mi-a lumina calea si tot odată in ea usi si noi orizonturi, noi oportunitati pe care, cu rugaciune si încredere în mine le-am atins , el mi-am fost cel mai bun prienten, doar lui ii puteam spune ce ma doare, chiar daca nu era fizic lângă mine, a fost cel mai bun doctor care mi-a oferta cel mai bun lec !
El mi-a vrut si imi vrea binele chiar daca „acel bine” nu il vedem un „bine” in acel moment si pentru asta ii multumesc din inima pentru ca mi-a deschis ochii si ma rog in continuare LUI sa nu ma lase sa cad in asa fel încât sa nu ma mai pot ridica.