Este a treia oară când scriu aici. Și voi continua să scriu despre ajutorul și dragostea pe care Sfântul Efrem ni le oferă pentru a întări ideea că ceea ce numim noi ”coincidență” este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu prin Sfinții Săi. Acum câteva zile, soțul meu era necăjit din cauza unei situații neplăcute ce risca să-i afecteze activitatea pe care o derulează. Ne frământam amândoi, încercând să găsim o soluție, știind că erau mulți oameni implicați care ar fi avut de suferit. Cu nădejde, dis-de-dimineață, am aprins candela la icoanele Sfântului Efrem, a Sfântului Nectarie, a Mântuitorului și a Măicuței Domnului.
M-am rugat tuturor și în special Sfântului Efrem, cu inima strânsă, așteptând ajutor, exact ca un copil. Am plecat amândoi la serviciu, la fel de preocupați și abătuți, eu trimițând în gând rugăciuni Sfântului meu drag și Maicii Domnului. Pe la prânz, m-a sunat soțul. Din primele clipe, după vocea veselă, mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva bun.
Și, da, situația care, la început, părea fără ieșire, se rezolvase de la sine, fără niciun impediment. Am dat amândoi slavă lui Dumnezeu, Măicuței Preacurate și Sfinților Lui care, cu dragoste și grijă, ne ajută în toate încercările vieții.
Nu, nu a fost o coincidență. Pur și simplu, a fost Sfântul Efrem, prietenul nostru din Ceruri, căruia nu avem cuvinte să-i mulțumim pentru tot.