Gh. : Sfântul Efrem cel Nou ne-a împlinit sufletește și ne-a dăruit cea mai de preț comoara

Sfântul Efrem cel Nou ne-a împlinit sufletește și ne-a dăruit cea mai de preț comoara…fetița noastră. Doamne ajută! Ne-am dori să vă spunem povestea noastră și cum Sfântul Efrem a facut cea mai mare minune în viața noastră. Eu și soțul meu ușor ușor ne pierdusem pe drum vieții despre care la un moment dat am crezut că va fi fără întoarcere, dar prin rugăciune am gasit calea de întoarcere la o viață creștină pe care o doream de mult. Acum 2 am decis să avem un copilaș pe care ni-l doream extrem de mult și pe care abia așteptam să îl ținem în brațe, dar nu a fost atât de ușor precum ne imaginam.
Am început analizele, investigațiile, toate erau foarte bune dar minunea înceta să apară. Sora mea mi-a adus Acatistul Sfântului Efrem cel Nou și mi-a zis să mă rog pentru cea mai mare dorință, Sfântului, deoarece puterea Lui este nemărginită. Dinainte de a concepe bebelușul împreună cu soțul meu i-am promis Sfântului Efrem că acel copilaș care va veni îi va purta numele drept mulțumire. Lunile treceau iar bebe tot nu venea dar rugaciunea nu a încetat. Între timp aflasem de Mănăstirea Sfântul Efrem cel Nou de la Cristian, ne-am dus acolo și la Sfânta icoana ne-am rugat și ne-am pus aceasta arzătoare dorința. Am venit acasă atât de liniștiți și încrezători. Timpul trecea și bebe se făcea tot mai asteptat,încât la un moment dat ne-am resemnat și am zis că poate nu suntem meniți să devenim părinți,insa am continuat să ne rugăm. Minunea s-a întâmplat la sfârşitul lunii mai 2023 când am aflat că purtam în pântec, răspunsul rugăciunilor noastre și din acel moment parca pluteam de fericire. Știam ca acest dar divin a venit în viața noastră prin binecuvântarea Sfântului Efrem.
Timpul trecea, bebe creștea frumos și sănătos în burtică,aflând că va fi o fetiță, bucuria a fost imensă, iar numele îl știam parcă de o viata… Efremia-Maria. În toată bucuria noastră încercările și necazurile își făceau apariția mereu. În august băiatul nașului de botez a avut parte de o moarte năprasnică rămânând în urma lui doi copilași care îl așteptau acasă. În septembrie bunica mea s-a îmbolnăvit, ducând chinul bătrâneții până în noiembrie când am stat lângă ea, ținând-o de mână până în ultima clipă. Acele clipe le retrăiesc de câte ori intru in camera ei. A plecat dintre noi cu dorința de a mai trăi până o va cunoaște pe Măriuța deoarece ei așa îi era mai ușor să îi spună. Bunica a plecat la cer pentru a fi îngerul nostru păzitor. După înmormântare mamei mele i-a fost foarte greu, nu putea accepta ca bunica nu mai este,că vine acasă și casa este goală declansându-se o depresie care a accentuat anumite probleme de sănătate. Ușor ușor trecând zilele trebuia să ne adaptăm vieții fără bunica. În decembrie cu câteva zile înainte de Parastasul de 40 de zile al bunicii,tatăl meu a suferit un accident prin care a rămas fără ochiul drept. Acesta a fost unul dintre cele mai grele momente din viața noastră.
Tata trebuia să se accepte așa,să continue viața dar îi era foarte greu și nouă lângă el la fel de greu. Fiind cu el la spital după accident împreună a trebuit să semnăm acordul că vă rămâne doar cu un singur ochi și că vor trebui să extirpeze resturile rămase la celalalt ochi în urma accidentului. Recuperarea a fost și este dificilă deoarece impactul psihic este unul major. Trecând peste aceste evenimente am ajuns în luna ianuarie 2024. Cu o săptămână înainte de marea întâlnire am fost la un control unde un alt medic mi-a spus că bebele nu mai are asa mult lichid și că o naștere naturală nu ar fi recomandată.
Medicul meu fiind plecat din oraș i-am spus toate acestea și mi-a zis să mai merge peste 3 zile la un alt control ,acesta din urma a fost unul cu rezultat bun,bebe era bine și avea necesar lichid pentru a veni pe lume pe cale naturală. Zilele treceau și mă simțeam tot mai nerăbdătoare dar și speriată în același timp, începusem sa fac pusee de hipertensiune dar care treceau rapid și veneau altele. Sâmbăta pe 27.01.2024 mi s-au fisurat membranele și am plecat spre maternitate.
Ajungând acolo am fost internată, contracții aveam dar nu se întâmpla nimic care să spună că bebe va veni. Am stat 21 de ore în travaliu ajungând la cezariană iar bebe a venit pe lume Duminica 28.01.2024 în ziua de Sfântul Efrem Sirul. Atunci am realizat puterea rugăciunii și că toate lucrurile se leagă atât de frumos când există credință iar numele parcă i-a fost predestinat. Ne rugăm și ii mulțumim Sfântului Efrem în fiecare zi pentru minunea de copil dăruită și pe acestă cale sfătuim că toate mamele, cuplurile care își doresc cu ardoare un copil iar acesta nu apare să se roage Sfântului Efrem deoarece puterea lui este nemărginită și iubirea față de copii și părinții binecredinciosi.
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!