Vreau să îi mulțumesc Sfântului Efrem pentru toate dățile în care am spus Sfinte Efrem ajută-mă, am primit minunat si grabnic ajutorul cerut dar am uitat și să mulțumesc și să mărturisesc. Și de multe ori am uitat de minunea in sine. Vreau insă să amintesc două întâmplări. Prima e legată de un pui de pisica, mic, foarte mic. Abia făcuse ochi. L-am găsit in curtea interioară a blocului. Căzuse de la etajul al 4 lea, era plin de sânge pe botic și nu se putea mișca. L-am dus lapte, i-am dus apă, dar nu a băut, nici după ce i-am inmuiat boticul. Părea că are orele numarate. Veterinar, duminică, intr-un oraș de provincie nu știam unde să găsesc.
Am mers in casă și l-am lăsat acolo, gândindu-mă că o să îl găsesc a doua zi mort. Nici nu mieuna. Între timp a început ploaia, îmi era imposibil să stau și să mă gândesc cum moare inghețat și innecat. Am coborât, l-am învelit intr-o căciulă și l-am dus în casă. Era la fel de inert. L-am rugat pe Sfântul Efrem și pe Sfântul Modest să îl faca bine sau să ia cât mai grabnic și fără dureri. Și spre seară pisoiul a început să miște. Nu mergea, dar își ridica privirea. Cam într-o săptămână a fost pe picioare. Problema e că începuse să miaune atât de tare încât am început sa ma tem de reacțiile vecinilor, care nu iubesc in deloc animalele.
Și m-am rugat din nou Sfântului Efrem să îl facă să tacă. Și din ziua aia a amuțit.
Când mieuna deschidea gura larg dar nu scotea niciun sunet. În schimb de tors, torcea zgomotos. A inceput căutatul de stăpâni, pentru că nu-l puteam ține intr-un apartament cu două camere. Nu-l dorea nimeni, deși se făcuse o frumusețe de motan. În cele din urmă, o prietenă s-a rugat din nou Sfantului Efrem să îi găsească un stăpân la care să îi fie bine. Și a doua sau a treia zi prietena mea i-a găsit și stăpân. O doamnă care locuia la curte și care își dorea mult o pisică. Și așa a ajuns motănelul căruia nu ii dadeam mai mult decât câteva ore de trăit sănătos și stăpân răsfățat peste o casă și o grădină. Poate pentru unii poate părea banal. Pentru mine nu a fost deloc.
A doua minune pentru care vreau să îi mulțumesc Sfântului Efrem și Sfântului Nectarie s-a petrecut cam în aceeași perioadă. Trebuia să vin cu o prietenă din Timișoara acasă, langă Cluj, după o noapte pe tren și o zi de bătut orașul pe caniculă. Mă dureau toate și aveam in față un drum de 13 ore in cel mai bun caz. Bilete nu mai erau nici la cușetă nici la vagonul de dormit și perspectiva de a călători pe scaun 13 ore mă îngrozea. Funcționarele de la ghișeu mi-au spus că locuri nu mai erau de câteva zile și că nu are rost să întreb la responsabilul de vagon. Și am zis că totuși să încerc. M-am rugat în gând la Sfântul Efrem și la Sfântul Nectarie și am pornit spre vagonul cușetă. Răspunsul responsabilului de vagon a fost scurt: NU. Nu mai sunt locuri. M-am întors să plec și l-am auzit îin urma mea:- Până unde mergeți? I-am raspuns…- Ar mai fi două locuri dar numai până in Cluj.. Două locuri, era exact cât ne trebuia.
Și de la Cluj pâmă acasă mai aveam cam o oră. Nu se putea mai bine.Și nu, nu a luat niciun leu in plus față de prețtul biletului. Deci nu era un o favoare contra cost. Era evident mila lui Dumnezeu si ajutorul Sfintilor. I-am mulțumit lui Dumnezeu și Sfinților Lui și iată, după aproape 6 luni dau mărturie. Îl rog pe Dumnezeu și pe Sfinții Lui să mă ierte pentru lenevia și nepăsarea mea și să mă ajute și de acum înainte nu după vrednicia mea ci după mila Lui și a Sfinților Lui.