Am promis ca voi spune despre grabnicul său ajutor la promovarea examenelor și totuși, o fac acum cu întârziere rugându-l sa mă ierte pentru nerecunostinta. În anul patru de facultate, îmi era tare frica în special de o materie despre care auzisem lucruri care ma speriau, ca se pica foarte mult la examene sau ca doamna profesor are pretenții exagerate. Eu m-am gândit ca nu pot lua examenul, era foarte mult de invatat și m-am gândit asa: eu nu pot lua acest examen decât cu ajutorul Lui Dumnezeu și chiar m-am rugat să-l iau neapărat pe acesta și mai bine sa pic altul. Asa zicând, am învățat extrem de puțin dar sperând puternic ca voi avea parte de ajutorul cerut. Vine și ziua examenului și simt ca mi se face rău când vad foaia cu subiectele (exista și condiția ca trebuie sa tratezi obligatoriu toate subiectele, altfel pici, pentru unul singur netratat se pica examenul dar eu nu știam majoritatea subiectelor) asa ca ma hotarasc sa ies din sala urmărind sa nu fie acolo doamna profesor care ne preda la laboratorul din cadrul disciplinei, fiindu-mi rușine de dumneaei. Merg și predau lucrarea unei doamne despre care auzisem ca e cam severa, pretențioasă. Am uitat sa menționez cât de tare am cartit și certându-ma cu Dumnezeu și reproșându-i ca nu m-a ajutat. Ajung în fata doamnei profesor și ma așteptam să ia foaia dar m-a privit îngrijorată și m-a trimis la loc subliniind ca dacă am venit sa ma lupt sa iau. Rușinata, merg înapoi încercând sa nu atrag atenția asupra mea. La un moment dat întra din nou în sala doamna profesor care ne preda la laborator iar doamna căreia am vrut să-i predau lucrarea a chemat-o și i-a zis ca una dintre studentele ei voia sa părăsească sala arătând spre mine. Aceasta doamna a venit și m-a întrebat ce nu știu, m-a rugat sa scriu altceva din acel capitol dar în niciun caz sa las spațiu gol la vreun subiect. Încercăm sa gândesc, eram foarte stresata când ea a venit și mi-a zis sa scriu ce subiecte știu având grija sa trec prin toate capitolele cursurilor… Am încercat sa mă calmez și-am început sa scriu. La sfârșit am rămas ultima fiindu-mi frica sa ma ridic sa predau pentru ca lucrările erau strânse chiar de către șeful disciplinei, doamna despre care se auzeau lucruri nefavorabile noua studenților. Dar doamna care-mi fusese profesor în timpul semestrului a venit și mi-a cerut personal lucrarea. Desigur ca am luat, iar acel 7 a fost cel mai frumos rezultat pentru ca Dumnezeu a fost lângă mine si Sf Efrem și alți sfinți pe care i-am rugat pentru mijlocire deși eu m-am îndoit imediat ce am văzut foaia cu subiectele. Iar ce se zicea despre picat, a fost adevărat din păcate, au picat foarte mulți.
A doua minune este legata de alta materie dar care se preda în cadrul aceleiași discipline, sem 2. Aici m-am rugat mai mult la Sfantului Efrem și mi-am pus mare nădejde în ajutorul sau. Dar la fel când ajung și vad foaia cu subiectele îmi cam pierd nădejdea și tot de rușine, ma hotărăsc sa scriu la fel ca pe sem 1, ce știu dar desigur trecând prin fiecare capitol. Nu mai era în sala nici doamna profesor care m-a ajutat în sem 1, am văzut-o intrând la scurt timp după ce am ieșit și ne-am salutat. Ii promisesem Sfantului Efrem ca după terminarea examenului voi merge la mănăstirea Radu-Voda sa ma închin. Nu prea mai voiam dar am zis ca asa e corect. Acolo am văzut ceva deosebit în chipul Sfântului Efrem, parca zâmbea. L-am privit de mai multe ori, ma privea asa blând dar în sinea mea ma gândeam ca îmi arata ca e lângă mine chiar dacă nu iau, m-am gândit ca ma mângâie. Apoi iar m-am supărat și m-am stresat ca pic și nici măcar când am aflat ca am luat 6 nu puteam crede. Mulți au picat și unii erau foarte intrigați susținând ca au tratat toate subiectele, ca au scris asa cum trebuie, etc, dar nu se așteptau sa pice iar eu. Am luat doar cu ajutorul Lui Dumnezeu pentru mijlocirile Sfantului Efrem. Îți mulțumesc Sfinte și te rog iartă-mă ca uit să-ți mulțumesc! Întâmplările au avut loc în anul curent, 2017.