Mai mult decât un prieten
“Dragostea adevărată trece de hotarele firii, pătrunzând până în veșnicie.” Cu aceste cuvinte, îndrăznesc și eu să încep, la îndemnul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, acela de a nu-i tăinui minunile, să mărturisesc în slabe și sărace cuvinte întreaga lui dragoste față de noi, oamenii.
Cu adevărat, în viața mea Sfântul s-a făcut simțit treptat și și-a demonstrat în chip văzut de foarte multe ori dragostea, mărturisind prin fapte, nu prin cuvinte că este ucenic al Dumnezeului celui viu. Am auzit de el pentru prima dată, undeva prin anul 2016 la o mănăstire din vestul țării. Ulterior, am descoperit și o carte cu rugăciuni adresate Sfântului, intitulată “ Sfântul Efrem cel Nou, izbăvitorul celor cuprinși de întristare și depresie- mărturii și rugăciuni de folos” , pe care o recomand din suflet. La vremea aceea nu am luat în seamă aceste “ întâlniri” cu Sfântul, întrucât mi se părea că este un sfânt dur, total opusul a ceea ce aveam să simt în anii următori.
După un timp, în sufletul meu a început să mocnească dorința de a-mi întemeia o familie, dar nu găseam persoana potrivită. Privind în jur, îmi era absolut imposibil să cred că voi putea întâlni vreodată un om cu care să pornesc pe calea căsătoriei, în chip plăcut lui Dumnezeu. Aflată în vizită la o mănăstire din județul Hunedoara, am stat de vorbă cu o măicuță, cerându-i sfat despre cum să mă rog pentru a întâlni un om cu care să îmi întemeiez o familie. Răspunsul măicuței a fost:“ Rugați-vă Sfântului Efrem cel Nou.” Am plecat oarecum dezamăgită, deoarece în sinea mea îmi spuneam: “ Ce-o mai fi și cu Sfântul acesta? „
Au mai trecut câteva luni, eu uitasem cu desăvârșire de Sfântul Efrem, până într-o zi când la serviciu au survenit niște probleme. M-am necăjit mult și mi-am adus atunci aminte de cărticica de rugăciuni pentru întristare către Sfântul Efrem. Am început să citesc, iar Sfântul, grabnic ajutător al celor întristați, a venit cu toată dragostea și a rezolvat în chip minunat problema. Dar, ca de obicei din pricina nepăsării mele, l-am neglijat din nou, după ce mi-a rezolvat problema. În marea lui dragoste față de oameni, Sfântul a luat asupra lui neputințele mele și nu a încetat să lucreze în smerenie la sufletul meu, în ciuda faptului că l-am alungat mereu prin nepăsare. Rugăciunea, și purtarea sa de grijă m-au dus atunci în brațele duhovnicului meu, pentru că eram asemenea unui mielușel zburdalnic, dar fără un păstor stabil. Fapt care l-am conștientizat ulterior, privind în urmă. A urmat un întreg proces de curățare și așezare sufletească prin dese spovedanii, până când într-o seară de noiembrie 2018, am descoperit pe internet un filmuleț cu icoana Sfântului Efrem din care izvora la vremea aceea mir. În acel moment ceva din adânc m-a mișcat spre rugăciune către Sfântul și am prins atât de mult drag de el, încât am pus cartea la închinare în micul altar de acasă, deoarece nu aveam o icoană cu el.
În seara zilei de 1 decembrie 2018, la o întâlnire de mare folos sufletesc cu oameni dragi, am primit în dar de la unul dintre prietenii mei, o icoană cu Sfântul Efrem chiar de la mănăstirea lui, din Nea Makri, atinsă de racla acestuia, împreună cu o cărticică cu Acatistul, Paraclisul, minuni și viața Sfântului, spunându-mi totodată la înmânarea darului: „ Adri dragă, primește cu credință, Sfântul te va ajuta în problema ta”. În noaptea aceea am citit cu toții Acatistul Sfântului, moment în care ne-am simțit pătrunși de un amalgam de emoții. La condacul al nouălea s-a menționat despre o tânără care își dorea să-și întemeieze o familie și pentru care Sfântul Efrem a mijlocit, iar ea a s-a căsătorit cu omul iubit. Pe toată durata rugăciunii, nu mi-am putut stăpâni lacrimile, aveam senzația că de acum încolo viața mea se va schimba. Am simțit în sufletul meu că Sfântul a fost cu noi, că ne aude întotdeauna dorințele tainice ale inimii și mi-am propus să îi citesc Acatistul timp de 40 de zile pentru a vedea cum mă simt. Cu binecuvântarea părintelui duhovnic, am început să mă rog, plecând astfel de mână cu Sfântului Efrem și cu Maica Domnului, în căutarea omului cu care aveam să mă însoțesc pe drumul mântuirii.
Îndată ce am început rugăciunea către Sfântul, am simțit cu adevărat schimbări, atmosfera casei a devenit mult mai caldă, am trăit și descoperit mult mai multe minuni care mă întăreau să cred în ajutorul Sfântului și mi s-au îndreptat cu mai multă trezvie pașii spre Sfânta Taină a Spovedaniei și a Împărtășaniei cu Cel ce a făcut Cerul și Pământul. Astfel , se adeveresc cuvintele din Acatistul Sfântului ( pentru ajutor în familie, cărticica maro), care spun: „ Bucură-te că prin rugăciunile tale, se țese acoperământ de daruri, Bucură-te că ne deschizi Calea spre unirea și împărtășirea cu Domnul.” Trecuseră cele 40 de zile, nu m-am putut opri pentru că simțeam câtă bucurie îmi aduce Sfântul. Am continuat cu Acatistul sau Paraclisul Sfântului zi de zi, neîntrerupt timp de un an de zile. În acest timp, am reușit printr-o minune, deoarece îmi era imposibil din punct de vedere financiar, să ajung într-un pelerinaj în Grecia, printre care și acasă la Sfântul, unde am izbutit să îl văd față către față și să îi mărturisesc dragostea încâlcită și slabă care o aveam față de el. Sigur că în tot acest timp, nu am fost lipsită de examene și încercări de credință, dar care s-au risipit și eu m-am înnoit de fiecare dată când îl chemam cu o oarecare disperare copilărească. De fiecare dată când mă aflam în vreme de restriște sufletească Sfântul îmi mâna pașii spre Sfânta Biserică, unde părintele duhovnic mă lua în brațe cu multă gingășie și mă curăța mereu, de noroiul acumulat din băltuțele în care cădeam pe drumul Crucii. Îmi amintesc cu dulce amuzament și rușine când odată, supărată că a trecut atâta timp și Sfântul nu mă aude, m-am hotărât să nu mă mai rog lui, dar prin rugăciunile părintelui duhovnic și a oamenilor dragi, Sfântul mi-a deschis ochii și m-a ridicat din pruncia sufletească în care mă aflam. Pedagogia lui Dumnezeu este cu totul diferită de a noastră, căci cu fiecare cădere m-am apropiată tot mai mult de El, de Maica Domnului și de minunații Săi Sfinți, căci desigur, ei toți împreună lucrează la mântuirea noastră. Am ajuns la un moment dat, într-un punct în care i-am spus: „ Sfinte Efrem, faci ce știi tu cu mine, dacă vrei să îmi dai un soț bun, îmi dai, dacă nu eu tot te iubesc!” Și am decis, ca indiferent de ce se va întâmpla, să îi citesc un Acatist, Paraclis, sau măcar o mică rugăciune în fiecare zi, până la sfârșitul vieții. Toate bune, am continuat să trăiesc cât mai frumos, să mă bucur de tot ce mă înconjoară, până când… La sărbătoarea Învierii Domnului, în primăvara anului 2020, am cunoscut un băiat. La început am fost reticentă și am încercat să fiu prevăzătoare, întrucât nu știam foarte multe lucruri despre el. Ulterior, am ieșit la o întâlnire și am remarcat că avem foarte multe lucruri în comun. Din prima clipă mi-a plăcut compania lui și m-am simțit “ acasă”, sentiment foarte diferit de tot ce trăisem până atunci. Am primit în dar mai multe iconițe și cărți, dar ceea ce mi-a atras atenția cel mai mult a fost un medalion cu chipul Sfântului Efrem, pe care l-am atașat chiar atunci la lănțișorul meu. Din acea clipă, firicele de gând se strecurau în sufletul meu, dar am încercat să rămân totuși în gardă, în continuare rugându-mă Sfântului să îl îndepărteze dacă nu e ceea ce trebuie, să nu ne răpim din timp unul altuia. În loc să ne îndepărtăm, ne-am apropiat tot mai mult, iar credința mi s-a întărit mai tare în momentul în care am pășit în casa acestuia și am observat pe perete icoana Sfântului Efrem. Sigur că mai mult decât acestea, m-am bazat pe ceea ce simțeam unul în prezența celuilalt, pe toată căldura, bucuria și liniștea care le trăiam lângă el.
După un timp, am fost cerută în căsătorie, acceptând cu bucurie și începând mai serios pregătirile pentru nuntă. În pofida situației din lume, aceasta a pademiei, și a încercărilor urmate de înăsprirea restricțiilor, Sfântul ne-a mijlocit o bucurie imensă, astfel încât, ne-am căsătorit pe data de 8 noiembrie 2020, având slujba Tainei Cununiei unită cu Sfânta Liturghie. Chiar dacă am fost nevoiți să renunțăm la masa festivă de după, pentru noi a fost o bucurie imensă și o nuntă exact așa cum ne-am dorit, în simplitate. Ba mai mult, duhovnicul meu a devenit duhovnicul familiei noastre, și totodată nașul nostru și al copilașilor care vor veni, nădăjduim noi, tot prin mijlocirea Sfântului.
Nici acum nu îmi vine să cred, că am primit mult mai mult decât aș fi cerut vreodată, un om în adevăratul sens al cuvântului cu suflet de aur.
Uitându-mă în urmă ,realizez că întâi de toate Dumnezeu ne cheamă la curățirea sufletească, iar mai pe urmă toate celălalte vin de la sine. “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celălalte vi se vor adăuga vouă.”
Îți mulțumesc, Sfinte Efrem, pentru toată lucrarea pe care o săvârșești neîncetat cu noi toți și te rog acoperă-ne în continuare cu dragostea ta, să-ți fim credincioși până la sfârșit! Chemați-l cu toată încrederea, este Sfântul fulger ajutător în absolut TOATE nevoile, de la cele mai mici până la cele mai mari!
Cu dragoste și prețuire,