În urmă cu patru ani și ceva am luat cartea cu Viața și minunile Sfantului Efrem cel Nou. Am citit-o foarte repede, aproape fără răsuflare. Pe atunci, fetița noastră avea un an. Treceam printr-o perioadă mai dificilă, cu simptome de anxietate, depresie, tulburare. După ce am citit cartea, am spus în gând că dacă, prin mijlocirea Sf. Efrem vom mai avea un copil, îi vom pune numele Sfântului. S-a întâmplat ca în acea lună să aflu despre o nouă sarcină. Vechile probleme de depresie, anxietate nu au dispărut, iar pe acest fond, am dus sarcina mai greu, cu contracții, dureri, încă de la trei săptămâni de sarcină. Am hotărât să fac Acatistul Sfântului Efrem în fiecare seară, încă de la începutul sarcinii. Până în momentul nașterii l-am făcut, cu rare excepții. Am dus sarcina până la capăt, mai încrezătoare, știind că fac Acatistul și că mă ung cu untdelemn de Mănăstirea Nea Makri. Momentul nașterii a fost cu totul special. Am născut ușor, am perceput momentul nașterii cu bucurie și a fost foarte bine. Acum am trei copii, dar dintre cele trei nașteri, nașterea băiețelului mijlociu a fost cea mai ușoară și cea mai specială. Înainte de naștere am făcut Acatistul, m-am uns cu untdelemn și Efrem a apărut foarte repede, când medicul nici nu se aștepta. Frică mi-a fost, cum mi-a fost și la celelalte nașteri, dar la cea a băiețelului mijlociu, am simțit mai multă ocrotire și putere de încredințare. Alăptarea a decurs frumos, iar perioada aceea a rămas pentru mine un reper deosebit. Îl rog pe Sfânt să mă ierte, pentru că mi-am pus în gând să povestesc cele relatate mai devreme, chiar după ce s-au întâmplat toate și îl rog să ne ocrotească pe toți în continuare, să mijlocească pentru sănătatea minții și a sufletului, pentru puterea încredințării în ajutorul lui și a Domnului și să ne ajute pe toți.