Buna seara, Am dat marturie de o mica minune a Sfantului Efrem. Tatal meu, facuse un AVC, eram speriata, si m-am rugat lui. Si-a revenit cat de cat, putand vorbi un pic. Era oricum foarte slabit, palid. Din nefericire a murit ieri noapte. In spital, singur, suferind, departe de cei dragi. Nu a mai avut sansa de a mai trai pana joi, cand oricum ajungeam in tara.
Stiam ca va pleca la Domnul, dar mi-as fi dorit enorm sa-l gasesc in viata, macar pentru cateva ore. Sa nu place singur, trist. Sa fi fost tinut de mana, cu rugaciune citita , cu lumina.
Cand Dumnezeu spune Nu, e Nu. La fel si cu sfintii. Durerea si speranta ne indeparteaza de realitatea cruda. Minunile probabil sunt doar pentru anumite persoane.
Iar durerea a fost si mai infioratoare cand am inteles ca Sfantul ma uraste. Ca nu a vrut sa mai acorde o sansa infima Ca a vazut lacrimi si rugaciuni adresate lui, si a intors spatele. Dumnezeu sa va aduca in viata ce va doriti. Si sa bucure sufletele celor care cred in Sfinti.
Durerea mea insa acest Sfant nu o poate sterne. Din Inaltul cerului, sper ca e fericit ca mi. a intors spatele. Cu durere multa, un suflet zdrobit.