Revin cu o noua minune a Sfantului meu Drag! Incerc, de la o vreme, sa fiu constanta, pentru ca sunt o fire foarte imprastiata. Am zis, de exemplu, sa nu mai mananc inainte de a citi rugaciunile de dimineata, pentru ca dupa aia ma intind cu altele, si trece vremea si ajung sa nu le mai cites c sau sa le fac la 3! Intr-o zi, cand m-am trezit, aveam o coada de peste, neterminata. Am zis, ,,hai sa o mananc!” (Mai era si zi de post!)
Nu am apucat sa iau doua guri, ca m-am trezit cu un osisor in gat, -desi de obicei sunt super atenta! Si de obicei, cand o mai patesc, se duce cu un dumicat de miez. Booon, m-am chinuit eu vreo ora, si cu miez de paine, cu apa, ba chiar am inghitit otet, nimic! Deja ma ustura gatul rau, si ma speria perspectiva de a ajunge la spital!
,,Ce ai promisca faci?” – il auzeam parca pe Sfantul meu Drag!
,,Ca nu mai mananc inainte de a citi rugaciunea!”
,,Aha, si?!”
Deja imi era teama, sunt si foarte panicoasa.
L-am rugat sa ma ierte, si sa imi scoata osul din gat, cumva, sa nu ajung la medic! Am citit imediat rugaciunile restante, si, cat am citit, nu am mai simtit nici o usturime! Apoi, am constatat ca nu il mai simteam! Nu stiu cum l-a scos, dupa ce incercasem, intr-o ora, toate metodele! Am invatat din asta ca, atunci cand promit, mai ales unui Sfant, sa ma tin de cuvant!
Multumesc, Sfantul Efrem.