Anonim: Dragul meu Sfant Efrem…

Dragul meu Sfant Efrem, scriu aceasta marturisire sub forma de scrisoare, pentru ca (si!) astazi, te-am simtit langa sufletul meu! Multumesc! Aveam o stare foarte proasta si este o intreaga poveste in spate! Pe scurt, mama imi face viata un calvar si din pacate inca stau cu ea, desi am o varsta. Eu nu pierde nici o ocazie sa ma umileasca, sa ma jigneasca, tipa la mine din orice, etc. Azi eram super depresiva si nu ma puteam concentra la nimic, pentru ca iar ma certase, din pricina unei probleme de sanatate pe care o am. Am plecat in camera mea plangand. Eram foarte trista. Cu lacrimi pe obraz si in suflet, mi-am luat iconita cu Sfantul Efrem, ca sa-i povestesc. Atunci, s-a intamplat ceva cu adevarat deosebit si minunat! Am luat Iconita mea Draga in brate si. Mirosea a Mir! NU aveam sticluta cu Mir pe langa ea! Pur si simplu, Simteam ca ESTE cineva acolo, era langa mine!! Nu stiu cum poti trece de la cea mai profunda stare de depresie, la o mare pace, bucurie si liniste sufleteasca!! Il simteam langa mine pe Dragul meu Sfant, cum parca imi spunea ca ea atat poate, sa nu ma mai mahnesc! L-am rugat sa imi dea putere sa depasesc cu bine momentul si sa pot lucra mai departe! Pe ea sa o ierte…. Iar pe mine sa ma tina sanatoasa…. Greu de descris ce am simtit! Dar am ramas socata sa Simt, pur si simplu sa il Simt! Am simtit ca NU sunt singura! Pur si simplu mi-a luat starea rea cu mana, -iar cei care s-au confruntat, macar o data in viata, cu depresie severa, stiu cum te simti cand ,,cazi”, cand ,,totul se sfarseste….