As vrea sa marturisesc o alta minune pe care Bunul Sfant Efrem a facut-o pentru familia mea: Traversam Bulgaria, in drum spre casa, din Grecia. In urma alimentarii cu motorina la o benzinarie, masina noastra (de altfel, foarte pusa la punct intodeauna) a inceput sa dea rateuri si s-a oprit pe viaduct, pe cand traversam Balcanii. Sotul meu, care este foarte priceput la masini a fost socat si nu stia ce i s-a intamplat masinii de care el are foarte multa grija. Cu chiu cu vai a pornit-o si am mers cu motorul turat la maxim pana in apropierea vamei, la Giurgiu.
Cand sa incetineasca masina, iar s-a oprit. De data asta, de tot. Intelegeti? Intr-o tara straina, sa ramai in pana de motor! M-am rugat cu putina disperare Sfantului cel Bun si Practic sa ne ajute si sa faca in asa fel incat sotul sa creada si sa inteleaga ca e ajutor de la Dumnezeu. (sotul este cam…practic, nu le are cu cele bisericesti). La un moment dat, se opreste langa noi un roman, conducea o dubita si ne intreaba ce s-a intamplat si se ofera sa ne tracteze pana in Vama, in Giurgiu.
Am acceptat bucurosi, omul zis si facut si iata-ne in vama, cu motorul pornit, turat, gata sa parcurgem ultimii 60 de km pana acasa. De 2 ori am vrut sa ii dam niste banuti omului care ne-a venit in ajutor, de 2 ori ne-a refuzat, spunand sa ne gandim ca un roman ajuta alti romani. Cand a plecat, sotul meu i-a strigat pe geam „Sa iti dea Dumnezeu sanatate!”. Sfantul mai facuse o minune: ne-a scos in cale ajutorul care nu ne-a luat bani (ce alta dovada mai sigura) si credinta sotului spusa cu voce tare, prin urarea din inima adresata omului bun care ne-a sarit in ajutor. Amin!