Anul trecut am ales să petrec noaptea dintre anii civili la mănăstirea Lainici, o oază de liniște plină de bucurie duhovnicească. Am mers deși eram răcită, dar am sperat că voi fi mai bine. Tușeam destul de tare încât nu mă simțeam bine dacă stăteam în biserică, atât pentru că nu voiam să-i deranjez pe ceilalți în timpul rugăciunii, cât și pentru că nu mă puteam eu concentra la rugăciune. Îmi doream că măcar la Slujba de noapte și la Te Deum să pot sta liniștită. Am început să mă rog Maicii Domnului, Sfântului Efrem și Sfântului Irodion (probabil și altor sfinți dragi, dar pentru că a trecut un an, nu îmi mai amintesc foarte bine). Ajutorul nu a înârziat să apară. Nu am tușit aproape deloc și am putut sta în biserică până la final. Slavă Lui Dumnezeu și Sfinților Lui.