Nu știam nimic despre Sfântul Efrem cel Nou, dar am găsit un clip video pe TikTok în care o tânără doamnă povestea experiența ei legată de vizita la Mănăstirea ,,Sfantul Dionisie Exiguul și Sfantul Efrem cel Nou”, aflată în apropiere de localitatea Târgușor, judetul Constanța. Mi-am propus ca neapărat să fac cumva să ajung și eu spre închinare acolo. Eram cu soțul meu pentru câteva zile la Techirghiol. Am discutat cu el și a acceptat ca la întoarcerea acasă, în judetul Suceava să trecem pe la această Sfântă Mănăstire. Era ziua de miercuri, 22 iulie și am ajuns la mănăstire pe la amiază. Nu era multă lume, doar două – trei familii și am putut sta în liniște să citesc rugăciunea către Sfantul Efrem cel Nou lângă racla cu prea cinstitele sale sfinte moaște.
M-am închinat și la Icoana Maicii Domnului ,,Grabnic ascultătoare”. Am scris câteva pomelnice și în cutia de lângă Sfintele moaște ale Sfântului Efrem am pus două bucăți de hârtie pe care am scris două mari dorințe ale mele. Le-am încredințat spre ajutor și împlinire Sfântului. Am plecat de la mănăstire cu vreme bună, dar imediat ce am ieșit de pe drumul plin de gropi, spre Târgușor, a început să plouă puternic. Ștergătoarele erau la viteză maximă și tare ne temeam să nu rămânem pe undeva pe drum! Trebuia să ieșim spre locul de trecere a Dunării la Brăila, și până la drumul național am parcurs un drum județean de vreo 10 km, drum aflat în construcție. Acolo chiar ne-a cuprins frica: drumul era acoperit cu pietriș și nu vedeam nimic de câtă apă se adunase, apă cu nămol, iar de sus turna cu găleata. Soțul meu a zis: ,,Se vede că Sfântul Efrem ne pune la încercare!”
Mie mi-a trecut prin minte chiar că suntem prea păcătoși și poate nu trebuia să îndrăznim să mergem acolo. Încet – încet, kilometru după kilometru am reușit să ieșim la drumul național și apoi, neașteptat de repede am ajuns la punctul de taxare pentru trecerea podului peste Dunăre. Am luat apoi drumul spre Suceava, dar ploaia puternică ne-a însoțit până am trecut de Ianca. Pe A7, aproape de Focșani ploaia a încetat, dar deși în fața noastră drumul era uscat, imediat trebuia să pornim ștergătoarele. Parcă aduceam ploaia cu noi spre casă! Chiar așa am simțit și am discutat și cu soțul meu despre asta: el nu credea, dar chiar așa era! Ajunși în județul Suceava, i-am demonstrat soțului meu că așa este: deși se vedea clar că nu plouase, imediat trebuia să pornim ștergătoarele, pentru că ploaia venea cu noi!
Când am ajuns acasă, a început să plouă temeinic. Am vrut să verific ipoteza mea și am sunat-o pe sora mea: am întrebat-o dacă a plouat la noi în sat și ea mi-a confirmat că tocmai ce începuse! Deci o dată cu sosirea noastră! Nu știu să explic acest fapt, dar niciodată de când mergem noi pe litoral nu am văzut în Dobrogea așa ploaie, iar să mă însoțească ploaia pe tot drumul din județul Constanța până în județul Suceava, nu aș fi crezut posibil. Eu sunt convinsă că ploaia ne-a însoțit pe noi și că este o minune, un mesaj pentru noi de la Sfântul Efrem.