Numele meu este Ioana-Cristina. Am citit multe minuni facute de Sfantul Mare Mucenic Efrem, dar nu am avut indrazneala sa o povestesc si pe a mea. Sfantul a aparut in viata mea in urma cu cativa ani, atunci cand mama mi-a daruit o carte cu viata si acatistul Sfantului. Nu am vrut sa o citesc in prima faza, pentru ca am zis eu ca e un Sfant ca toti Ceilalti, care a patimit si a ajuns Mucenic. Intr-o zi, totusi, am zis, din plictiseala, sa citesc sa vad cine a fost acest Sfant. De la primele randuri am simtit o cladura in suflet amestecata cu durere si am inceput sa plang. Ceea ce am simtit in acel moment nu am mai simtit niciodata. De atunci am zis ca el este Sfantul meu ocrotitor si nu a intarziat sa ma ajute.
Una dintre minunile sale, pe care le-a facut cu mine, a fost atunci cand am aflat ca trebuie sa ma operez de hernie lombara. Aveam dureri groaznice de spate, iar piciorul stang nu il mai simteam. Pana in acel moment nu facusem nici o operatie, injectii foarte rar si m-a cuprins o panica de nedescris. Imi era teama ca din cazua anesteziei nu o sa ma mai trezesc. Plangeam si tremuram toata. La spital am luat cartea Sfantului cu mine si am dormit cu ea in brate. In sala de operatie am rugat-o pe doamna doctor sa ma lase sa tin cartea langa mine pe masa, pentru ca am zis ca doar el imi va da curaj sa trec peste acest hop. Doamna doctor, o femeie de nota zece a acceptat fara sa stea pe ganduri.
In timp ce eram adormita, i-am visat pe toti cei 4 bunici ai mei, toti imbracati in alb, inconjurati de o lumina orbitoare, iar bunicul din partea mamei, singurul care a avut voie sa mi se adreseze, a zis ca o sa ma trezesc si ca de acum o sa fiu bine si o sa pot sa merg din nou. M-am trezit, recuperarea a fost de lunga durata, dar nu am simtit nici o greutate, am inceput sa merg din nou. Piciorul este usor amortit si mai am dureri in zona lombara, atunci cand se schimba vremea, dar sunt fericita ca pot sa merg. Primul lucrur pe care l-am facut cand m-am trezit din operatie a fost sa intreb: „Unde este cartea mea cu Sfantul Efrem?” O asistenta mi-a aratat ca este langa capul meu.
De atunci, am zis si spun mereu ca Sfantul Efrem este cel mai bun prieten al meu. Ii simt prezenta oriunde ma duc. Tot el m-a ajutat sa iau si permisul auto si niciodata nu plec la drum fara sa il rog sa ma insoteasca si sa ma pazeasca de tot raul. Si acum cand va vorbesc despre Sfantul si Marele Mucenic Efrem cel nou ma napadesc lacrimile si ma simt incarcata de o emotie de nedescris in cuvinte. Ii multumesc Bunului Dumnezeu si Il slavesc, ca mi l-a scos in cale pe cel mai bun „prieten” din viata mea. Dumnezeu este mare si are grija de fiecare in parte!