Sfantul Efrem si lumanarea
Astazi, Sfantul a avut drum prin Militari, Bucuresti. Eram foarte obosita, si am uitat lumanarea aprinsa, intr-o canuta. Eram foarte grabita de dimineata, sa nu intarzii la corectura contestatiilor de bac, incat am zis sa fac si altceva, cat spun, in gand, Rugaciunile de dimineata. Lumanarea am aprins-o si am lasat-o intr-o canita. M-am imbracat si am hranit pestisorii (am acvarii), printre rugaciunile pe care le stiam pe dinafara. Apoi am uitat de lumanare. Apoi am vazut ca intarziasem deja 10 minute. Am luat-o la fuga, -era departe unde trebuia sa ajung, -si mi-am amintit abia pe la Piata Unirii, ca am uitat lumanarea aprinsa!
Nu spun cum am in camera, ca nu am curatenie luna! Din contra! Sub lumanare se aflau hartii, haine, plastic, -orice ar fi putut lua foc foarte usor! Sa ma intorc, nu mai aveam timp! Asa ca l-am rugat pe el: Sfantul meu, mergi te rog repede acasa si stinge tu lumanarea! Nu imi era ca riscam sa dau foc la casa, dar daca intra maica-mea in camera si vedea ca e dezordine, atat imi trebuia. (Am avut o perioada mai grea, cu 12 ore pe zi de munca, + 2 drumul, + o depresie, incat nu am mai fost atenta!)
Si da, riscam sa gasesc si casa scrum, si scandal. Aveam tot soiul de scenarii in cap, daca se sparge canuta si cade lumanarea pe jos, daca, daca. In final, seara cand am ajuns, i-am multumit Sfantului ca a stins lumanarea la timp! Doar canuta s-a spart! Era cu el. Lumanarea a ars pana la capat. Nu ma mai rugasem de 3 saptamani. Poate a fost un semn sa nu mai fac altceva in timp ce ma rog si sa fiu mai atenta! Sfantul Efrem, multumesc pentru ca ai avut grija de mine si de data asta! Si pt ca nu am dat foc la casa! S-ar fi putut termina urat! Sunt si nedormita de 3 saptamani!