Bună ziua, doresc sa relatez și eu o intamplare unde am simțit mult ajutor de sus. Am terminat facultatea zilele trecute, chiar dacă suna a clișeu, nu este adevărată vorba cum ca „oricine în ziua de azi termina o facultate”. Cel puțin asta nu se aplica celor ce doresc sa studieze din pasiune și care se implica foarte mult în ceea ce învăța.
De când am început anul 3 de facultate mi-am găsit de munca, asta după multe căutări și nopți nedormite. Cauza a reprezentat o imposibilitatea părinților mei de a ma mai întreține în facultate. Atunci când în sfârșit mi-am găsit de munca la o revista, eu activând în domeniul comunicării, credeam ca totul o sa fie roz și ca în sfârșit o sa fiu independenta și împlinită profesional.
Însă, simultan ma stresa cumplit facultatea, profesorii cu pretențiile lor, oamenii falși din jur și nu în ultimul rand licența, de care tot nu ma apucam. Am decis sa o cumpăr, dar fără rezultat, deoarece nimic nu era făcut bine conform profesorului coordonator. Eram atât de stresata ca nu stiam cum o sa fac fata, îmi era rău tot timpul din cauza oboselii și deveneam din ce în ce mai extenuata psihic.
Din păcate, nici la munca treaba nu era roz. Colegele mele fiind mult mai mari decât mine și nu aveau răbdare sa se poarte frumos ba chiar ma făceau adesea, prin comportamentul și comentariile lor sa plâng în baie, încrederea mea în mine scăzând semnificativ. Plus ca la interviu mi se spusese ceva, când de fapt am dat peste altceva. În fine, am considerat în final ca asa a fost sa fie și ca va veni și soarele pe strada mea, dar situația devenea din ce în ce mai dramatica pentru mine.
În ultimul an am avut o mare evlavie la Sfantul Efrem și la Sfantul Nectarie, mergeam frecvent la mănăstirea Radu Vodă și ma rugam necontenit sa se facă o minune sa termin măcar facultatea cu bine ca să pot pe parcurs sa-mi găsesc un job mult mai bun. La un moment dat, chiar și cei mai apropiați oameni ma priveau cu răutate, considerând ca ma plâng degeaba sau ca era o mare realizare sa lucrez unde lucrez. Țin minte ca dimineața ma sculam devreme și era întuneric și veneam înapoi la cămin tot pe întuneric. Nu mai vedeam lumina zilei, nu ma mai bucuram. Fugeam când la munca când la facultate, efectiv nu mai aveam viata sociala iar starea mea psihica se deteriora din ce în ce mai mult.
Țin minte ca de când eram mica eram cocheta și ca am fost educata sa învăț, sa studiez sa ajung „mare”, iar visul se adeverea. Însă, eu plecam dimineața foarte aranjata și machiata sa nu se vadă cearcănele și fata plasa. Efectiv, ajunsesem atât de singura ca plângeam pe strada, cred ca aveam și o ușoară depresie. Eram într-o stare deplorabila iar la un moment dat am zis ca nu mai pot și ca nimic nu mi merge bine. Țin sa menționez ca luni bune de zile, făceam zilnic paraclisul Maicii Domnului de care sunt foarte atașată și seara ori acatistul Sfantului Efrem ori pe al Sfantului Nectarie.
Nu de mult, mai exact înainte de pandemie am descoperit prin lucrarea divina, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Mihai Vodă din București. Nu pot descrie în cuvinte dragostea și pacea pe care am găsit o acolo. După mult timp, simțeam oarecum ca cineva ma iubește și ca totul o sa fie bine. Ma rugam și plângeam fără sa mi dau seama. A fost mirific! Le am promis Sfinților și Maicii Domnului ca voi da mărturie dacă reușesc sa mi iau licența și sa termin facultatea cu bine. Cat despre locul de munca, îmi voi da demisia și sper și ma rog la mai bine, deoarece trăim vremuri cu adevărat tulburi ce nu știm unde ne poarta.
Este mult de povestit, trăiri, lacrimi, stresul cumplit la care este supus din ce în ce mai mult generația noastră și încercările pe care le are de trecut un om într o viata. În final, licenta mi am făcut o eu și ieri am reușit sa o predau având emoții din cauza multor hopuri pe care le am tot avut. Acum sunt în tren spre București spre locurile ce mi au alinat cu adevărat rănile.
Mulțumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sf mei dragi Efrem și Nectarie pentru nemasuratul ajutor acordat. De asemenea, doresc sa le mulțumesc și Cuvioasei Parascheva, Sfantului Nicolae, Sfantului Mucenic Mina și tuturor sfinților pe care i am avut alături!