Anonim: Slava Bunului Dumnezeu pentru toate si Sfintisorilor lui!

Doamne ajuta! Doresc mult sa dau si eu marturie despre ajutorul primit de catre minunatul nostru Sfant Marele Mucenic Efrem Cel Nou, Sfantul Ierarh Nectarie, Sfantul Mare Mucenic Mina si Maicuta Domnului. Marturia nu am relatat-o eu sau mai bine zis nu este scrisa de mine,dar in aceasta marturie ma aceasta persona trec si am trecut printr-o situatie asemanatoare si este minunat sa vezi cum si cat de frumos lucreaza Sfinti nostri dragi pentru noi pacatosii, mai ales pentru o pacatoasa ca mine! Minunat si Mare Este Dumnezeu intre Sfintii Lui!

„De cand am aflat despre Sfantul Efrem, i-am cerut ajutorul in multe imprejurari, mai mult sau mai putin importante, si intotdeauna am primit raspuns, uneori chiar inainte de a-mi sfarsi rugaciunea, indiferent cat de marunte sau uneori, chiar usuratice, as spune, erau cererile mele. As dori sa marturia aici despre ajutorul pe care l-am primit de la Sfantul Efrem intr-o situazie care pentru mine a fost si ramane dificila. Am trecut acum aproape un doua luni printr-o perioada de tensiune psihica extrema, din pricina careia am ajuns sa fac faza foarte greu atat obligaziilor mele de serviciu, cat si celor familiale; rezolvarea situatiei depindea in cea mai mare masura de altcineva. Nu vedeam nici o solutie,ma rugam cu indarjire si uneori cu disperare,dar parea ca ma rog zadarnic, tensiunea crestea, situazia devenea tot mai de nesuportat, eram la capatul puterilor si incepeam sa-mi pierd increderea in Dumnezeu si in Sfinti Lui.

Stiam de mult de Sfantul Efrem ma mai ajutase in multe imprejurari, asa ca, desi nu prea vedeam ce ar putea face in situatia respectiva, am inceput sa ma rog lui . Si nu mi-a venit sa cred ca aproape imediat dupa ce am inceput sa ma rog ,treptat, de la o zi la alta, tensiunea a inceput sa scada, am inceput sa-mi redobandesc echilibrul launtric si increderea in Dumnezeu, deznadejdea a pierit,s imteam ca ma reintorc la viata.

O vreme situazia nu s-a rezolvat, a ramas la fel, iar suferinta mea nu a disparut cu totul; era inca in sufletul meu, asteptand parca sa iasa la iveala, si minunea cea mai mare, pentru mine, era ca simteam in permanenta ca altcineva, nu eu, o tinea si o tine sub control, astfel incat puteam sa-mi traiesc viata in mod normal. In cele din urma, cu mila lui Dumnezeu si cu rugaciunile Sfantului Efrem, lucrurile au reintrat pe fagasul lor firesc, ba chiar , as spune acum, uitandu-ma in urma, s-au asezat mai bine si mai uimitor decat inainte. Slava Bunului Dumnezeu pentru toate si Sfintisorilor lui!