Prima minune este copilul meu, am fost la Nea Makri aflând de la nașa despre acest Sfânt făcător de minuni, după ce am plecat de acolo, la 2 săptămâni am aflat ca sunt însărcinată, m-am rugat lui sa ma binecuvânteze cu un prunc și dacă va fi băiat ii voi pune numele Lui.
Asa a și fost, când am împlinit 4 luni de sarcina, am fost ceruți de nași și noi, mergând într-o biserica în care nu am mai fost cu viitorii fini, unde se întra separat femeile de barbati(ortodoxa) era un singur loc liber la bărbați, acolo unde s-a așezat soțul meu fix sub icoana cu Sfantul Efrem pictata pe peretele bisericii, am știut ca el este lângă noi la tot drumul, tot acolo am ținut și botezul copilului numindu-l Markus Efrem, dar pana la botez am fost sa o rugam pe nașa copilului dacă vrea sa îl boteze, neștiind ca ea este născută pe 6 mai (duminica fiind) am pus botezul pe 5 mai, când ne uitam în calendar era El sarbatorit, spun „nașa acest copil este un dar de la Dumnezeu, botezat de ziua ta, totul plecând de la tine”.
Îmi doream sa îl nasc natural, s-a complicat nașterea, iar doctorul a spus ca dacă nu colaborez cum spune el îl va scoate cu forcepsul, dar eu nu mai aveam putere, atunci m-am rugat Lui sa fie totul bine, mi-au făcut cezariana sub semnătura, s-a născut și m-au pus în salonul de după naștere, am suferit un soc și o depresie nevrând sa îl mai vad pe copil(nu știu de ce), stand în salon plângând, am văzut pe perete din niște pete chipul lui, fix lângă patul meu, l-am chemat pe soțul meu sa îmi spună ce vede el crezând ca poate eu am luat-o razna, cu lacrimi în ochi mi-a spus” El este”.
A 2 a zi mi-am luat copilul în brațe punându-l la piept, mi-a făcut rana la san, în a 4-a zi a vomitat sânge, doctorii crezând ca are ceva, nu ne-au lăsat sa plecam acasă, eu m-am speriat și din nou m-am rugat Lui ca totul sa fie bine și din nou a apărut el, venind la mine în salon o domnișoară blonda cu ochii albaștri, semănând leit cu mine punând pe patul ei cartea de rugăciune ca a mea, eu nu eram în salon când ea a fost mutata acolo, și o întreb, aceea este cartea mea?
Spune nu, este a mea, am născut o fetita prematur la 27 de săptămâni, o cheamă Efremia și ma rog lui sa trăiască (care era posibilitatea sa fie asa? Când în România acest nume nu se cunoaște? Și fix la mine în salon. Într-un final am plecat din spital după alte teste făcute de doctori, ajunși acasă a făcut o foliculita destul de urata, nu trecea cu medicamente și creme, a trecut cu mir luat de la Nea Makri în 2 zile.
La un an distanta am fost în vizita la părinți, am hotărât plecând de acolo sa ne oprim la mănăstiri fără a ne face un plan și nici sa citim unde și cum sa ne oprim. Prima data ne oprim la manastirea Cozia, apoi la o alta, iar a 3 a era o mănăstire mica și părea pustie, ii spun soțului oprește aici, sa vedem ce este și aici, când întram, o icoana imensa cu el la intrare(nu am mai văzut pana atunci niciodată o icoana cu el atât de mare și fix la întrare, spus.
Mulțumesc ca din nou te-ai arătat nouă.
Mergând cu finii noștri la slujbele de noapte la o mănăstire de călugări, am întrat în magazinul bisericii cumpărând o icoana cu Sfantul Efrem, mergând bucuroasa în biserica unde ma așteptau finii, soțul și copilul, întrebând copilul (2 ani și 8 luni) cine este în poza, a răspuns ferm „Eu” nespunand nimeni pana atunci și arătând cum a apărut el, atunci mi-am zis ca orice i s-ar întâmpla va fi ferit și păzit de Sfantul Efrem.
Ieri când l-am sărbătorit la ora 00:00 mi-a apărut o postare pe Facebook de la o doamnă pe care nu o cunosc cum ea ii mulțumește Lui pentru tot, niciodată nu am avut o postare cu El nici de mine, nici de alții, a fost clar un semn ca se bucura ca ii poarta numele și ca este lângă noi.
Sunt convinsa ca nu sunt coincidente, sunt convinsa ca el exista, ca noi credem în El sincer și de aceea este lângă noi la tot pasul. Crede in El si se va arata!