Ca sa incep cu inceputul minunea pentru care m-am rugat si ma rog in continuare Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou inca nu s-a intamplat, dar va scriu micile semne care imi dau speranta. Pe acest Sfant minunat l-am intalnit prin bunavoirea Domnului intr-o zi de duminica precum aceasta. Am trecut pe la Biserica sa aprind cateva lumanari si sa ma rog pentru dorinta sufletului meu. Eram in Biserica doar eu, un domn si o doamna deoarece slujba deja se terminase, cand a intrat un alt barbat care pur si simplu a venit la fiecare dintre noi si ne-a dat cate o carticica precum cea din imaginea pe care o atasez, fara sa ne spuna nimic. La mine a ajuns chiar aceasta cu Sfantul Efrem cel Nou despre care nu mai auzisem pana atunci spre rusinea mea, iar doamna de langa mine m-a intrebat ce carticica am primit. Aratandu-i carticica mea am observat ca ea a primit o carticica cu Maica Domnului si apoi a spus “Vai, Sfantul Efrem! Ce frumos!” Eu am zambit caci spre rusinea mea nu stiam nimic despre acest sfant minunat, dar totodata mi-am amintit ca Dumnezeu nu lasa nimic la voia intamplarii, asa ca ajunsa acasa am inceput sa citesc despre Sfantul Efrem si sa il consider semnul meu de la Dumnezeu, mijlocitorul meu, grabnic ajutator.
Mai apoi am dat si peste aceasta pagina si citind minunile de toate felurile si din tot felul de situatii ale Sfantului, parca m-am intarit si mai tare in credinta, si va multumesc tuturor celor care impartasiti aici!
Cat despre dorinta mea…Este vorba de cineva pe care iubesc enorm. Am fost impreuna, ne-am despartit dar eu nu am putut niciodata sa trec peste, si nu cred ca Dumnezeu mi-ar fi pus in inima o dorinta asa de mare in inimia fara ca ea sa aiba un final fericit, de aceea cred ca mi l-a trimis pe Sfantul Efrem, caci din ceea ce am citit a ajutat o tanara care s-a rugat pentru a fi cu cel pe care il iubeste, iar asta fac si eu acum si simt ajutorul Sfantului. Spre exemplu am un lantisor de la el (A), pe care il pierdusem odata cu o cruciulita pe care le purtam mereu impreuna, si am fost foarte trista. In Noaptea de Inviere, chiar in curtea Bisericii, m-am rugat Sfantului sa ne ajute sa ne impacam. Cand am ajuns acasa, ce sa vezi, lantisoarele mele pierdute de luni de zile, pe care nici nu ma mai gandeam ca le voi gasi au aparut ca prin minune!
Stiu ca poate par niste lucruri mici, au mai fost si altele, dar simt ca deja ma lungesc cu povestea mea. Ce imi doresc eu cel mai mult este sa revin cat de curand aici si sa va zic si ca dorinta mea cea mai mare s-a indeplinit, ca eu si A. suntem impreuna, sanatosi fericiti si uniti de acest Sfant minunat, prin harul sau Divin. I-am promis Sfantului Efreme ca fiul nostru ii va purta numele daca ne va binecuvanta! Doamne ajuta tuturor! Sa nu incetati niciodata sa credeti si sa va rugati!