Mihaela: As vrea si eu sa multumesc acestui Mare Sfant pentru tot binele pe care l-a facut in casnicia mea

As vrea si eu sa multumesc acestui Mare Sfant pentru tot binele pe care l-a facut in casnicia mea, dand marturie pentru ajutorul primit si de care nici macar nu am fost vrednica. Anul trecut, din cauza pacatelor mele celor multe si grele si datorita si serviciului foarte stresant, am cedat nervos si am intrat intr-o stare de depresie profunda. Viata mea….nu mai era viata mea, in unele clipe nici nu mi-o mai doream, insa am o fetita si datorita ei incercam sa imi alung gandurile de sinucidere ce nu-mi dadeau pace. Diavolul nu a stat doar sa priveasca chinul meu ci a contribuit din plin la decaderea mea. Am inceput sa am numai certuri cu sotul in casa, amenintari de divort si o gelozie feroce. Ajunsesem sa-l controlez, sa-l urmaresc fiind foarte incredintata ca sotul ma inseala. Nu vreau sa va spun prin ce chin sufletesc treceam….pe de o parte eram convinsa ca sunt inselata, cautam dovezi, ii urmaream fiecare gest, am scos desfasuratoarele la telefon, am inceput sa ii caut prin telefon in fiecare noapte, sa incerc sa-i descos pe cei care puteau sa-mi furnizeze informatii-pe de alta parte sufeream enorm, nu dormeam noptile, nu mancam iar la servici clacam pe zi ce trece caci nu mai reuseam sa ma concentrez si sa duc vreo sarcina la bun sfarsit. Salvarea mea a fost ca am avut o colega de servici care a inteles ca trec printr-o depresie si m-a ajutat cat a putut, preluand multe din responsabilitatile mele. La un moment dat am realizat cat de rau le fac sotului si copilului….asa ca am decis sa fac sedinte de psihoterapie. Nu insist asupra acestora insa au fost apa de ploaie si am renuntat repede. Datorita faptului ca sotul meu este un barbat cu frica de Dumnezeu si apropiat Bisericii am inceput sa mergem pe la mai multe biserici si manastiri, sa platim acatiste, sa ne sfatuim cu preoti si asa am ajuns intr-o zi la Cuvioasa Parascheva la Iasi. Stand in pridvorul Mitropoliei mi-a sarit in ochi o carte….Noi minuni ale Sfantului Efrem. Nu auzisem niciodata de acest Sfant insa pe coperta-spate a cartii scria ca este un Sfant ocrotitor al copiilor si al familiei asa ca am decis sa o cumpar. Am citit viata Sfantului, Minunile si nu-mi venea sa cred cat de grabnic ajutator este cu toti cei care se roaga Lui. Ajunsa acasa, am cautat mai multe informatii pe internet si surpriza mi-a fost mare cand am vazut ca Sfantul a vindecat si vindeca DEPRESIA. Aceasta boala grea care ma chinuia de luni de zile. Asa ca am inceput sa-i citesc Acatistul….cu nevrednicie insa caci mereu imi zbura gandul in alta parte si reuseam foarte putin sa ma concentrez la rugaciune. Si totusi….Sfantul nu m-a lasat pe mine pacatoasa, mi-a ascultat strigarea, disperarea si m-a vindecat. In casa noastra a inceput sa domneasca iar linistea, intelegerea si dragostea. Bineinteles ca m-am si spovedit la duhovnic si eu si sotul si am inteles ca totul a fost lucrarea celui rau care nu doarme si care ne lupta neincetat, am inteles ca toate gandurile nu erau ale mele si nici macar nu erau intemeiate (de altfel nu am gasit nimic care sa-l inculpe pe sotul meu si totusi….sufeream ca o martira fiind convinsa ca ma inseala).
Acum ….urmeaza sa nasc al doilea copilas si vreau sa dau Multumire Sfantului Efrem, Maicii Domnului, Sfintei Cuvioase Parascheva si la toti Sfintii care au mijlocit pentru mine si familia mea. Daca ne rugam si incercam sa ne schimbam viata…Dumnezeu si Sfintii Sai nu ne lasa. Trebuie doar sa avem credinta si dragoste si frica de Dumnezeu. Doamne ajuta tuturor.